Pe 18 decembrie 1989, Timişoara este oraşul în care a început Revoluţia care arăta ca după asediu.

Urmele luptelor de peste noapte se vedeau pe străzi: cenuşă, cioburi de sticlă şi sânge.

Revolta românilor avea să continue, în ciuda faptului că în acea zi, la Timişoara era decretată legea marţială, care interzicea orice manifestaţie.

Studioul 4 – decembrie 1989

Televiziunea Romană şi-a început emisia imediat după fuga soţilor Ceauşescu.

Revoluţia Română a fost prima revoluţie transmisă în direct de un post de televiziune.

Pregatirea primei emisii libere

“Şi eu şi Dinescu eram euforici şi voiam să transmitem întregii Românii starea asta” – spunea Ion Caramitru în 2005 despre emoţiile trăite înaintea intrării în prima emisie liberă.

Scurtul fragment prezentat surprinde agitaţia din Studioul 4 înaintea intrării în emisie. Comentatori, realizatori, tehnicieni, angajaţi ai TVR încercau să organizeze grupul de revoluţionari pentru emisie.

Momentul a devenit celebru mai ales prin “Mircea fă-te că lucrezi” (Mircea arată că lucrezi” în realitate) adresat de Ion Caramitru lui Mircea Dinescu.

Primele minute ale primei emisii libere

“Fraţilor, mulţumită lui Dumnezeu, ne aflăm în studiourile televiziunii” sunt primele cuvinte rostite la intrarea în prima emisie liberă.

Emisia a fost deschisă de Ion Caramitru care i-a dat cuvântul lui Mircea Dinescu.

În vidul de putere creat între fuga soţilor Ceauşescu şi instalarea lui Ion Iliescu, România a fost condusă din studioul 4 al TVR de revoluţionari.

Revoluţia din 1989: dreptate la CEDO

În România, procesele legate de victimele Revoluţiei au fost tergiversate ani de zile şi, în final, mulţi dintre acuzaţi au fost achitaţi.

Nu avem nici acum prea mulţi vinovaţi, deşi peste o mie de oameni au murit în stradă.

Mulţi dintre cei care vor să facă lumină în dosarele Revoluţiei au ajuns la CEDO, unde România a pierdut încă un proces: cel intentat de Asociaţia 21 Decembrie 1989 şi de soţii Vlase din Braşov, al căror fiu a murit în timpul Revoluţiei.

Totodată, Curtea Europeană a constatat absenţa anchetei efective în urma represiunii manifestaţiilor din decembrie ’89.

Guvernul României nu a comentat decizia CEDO.

Mai puţine certificate de revoluţionari

Mai multe asociaţii civice solicită guvernului şi parlamentului să restrângă drepturile materiale acordate revoluţionarilor.

Şi propun ca acestea să fie repartizate doar urmaşilor celor decedaţi şi familiilor cu răniţi. Secretarul de stat în domeniu, George Costin pregăteşte o lista cu foşti informatori ai Securităţii care au certificate de revoluţionar.

Asociaţia revoluţionarilor fără privilegii, GDS, Societatea Academică din România şi Centrul Român de Politici Europene consideră că legea 42 şi, ulterior, 341, numită a Recunoştinţei au generat abuzuri şi inechităţi. Membrii asociaţiilor sunt de acord cu menţinerea drepturilor pentru cei 4-5.000 de răniţi în revoluţie şi urmaşi ai victimelor, dar nu pentru toţi cei 16.000 de revoluţionari cu certificat.

Indemnizaţia lunară ajunge în medie 1.800 de lei.