Browse By

Comunicarea pe şosea te fereşte de complicaţii

statie cb

Stațiile radio CB oferă informații rapide si reale cu privire la condițiile de drum spre deosebire de sistemele de navigație, fie cele individuale, fie cele incluse sub forma aplicațiilor pe smartphone-uri şi tablete.

Chiar dacă ele nu înlocuiesc GPS – ul, aceste statii cb ușurează comunicarea cu ceilalţi participanţi la trafic, pentru a fi la curent cu ceea ce se întâmplă pe şosea în apropierea ta. De exemplu o alunecare de teren care are loc la 2 km de tine, sau un accident într-o curbă pe care nu poţi să îl vezi decât în ultimul timp, dacă ţi le anunţă prin staţia CB „colegii”, îţi sunt de real ajutor. Şi acestea nu sunt singurele situaţii în care te ajută aceste staţii CB.

Am văzut că multă lume se fereşte de aceste staţii de radio emisie – recepţie. Teama vine de la vremurile de dinainte de 1989 când orice fel de comunicare şi staţie de emisie recepţie era interzisă, acestea putând fi folosite într-un cadru instituţionalizat, reglementat prin legi stricte.

Îmi aduc aminte cum mergeam la Voineasa, o stațiune de munte. La un moment dat aud în staţie că la circa doi kilometri de unde ne aflam sunt căderi de pietre. Anunț transmis de cineva din trafic care a trecut pe acolo. Toma necredinciosul, adică eu, am plecat să văd personal ce se întâmplă. Mă gândeam că cineva a vrut să facă mişto. Ajung într-o zonă unde mai multe autoturisme erau oprite de acea cădere de pietre. Drumarii deja baraseră drumul. Din când în când câte unul dintre noi mai anunța care era situaţia. Pentru că nu aveam ală cale de acces am întors maşina şi am dormit în cea mai apropiată localitate.

A doua zi, în preajma prânzului drumul a fost eliberat. Trecând prin zona cu pricina am îngheţat. Erau pietre de 2-3 tone care căzuseră pe şosea. Acestea au fost înlăturate urmând ca mai târziu să fie mutate. De atunci am pus multă bază pe această staţie.

Ca să vedeți ce am mai făcut cu această staţie vă povestesc o întâmplare puţin cam periculoasă.

Am venit cu maşina pe malul Dunării să pescuiesc. Fără să îmi dau seama staţia a rămas pornită. După ceva timp aud o voce cunoscută din difuzorul staţiei. Vorbea bulgăreşte. Era vocea unui prieten din bulgaria cu care ne vedeam destul de des. Pun mâna pe staţie şi îl întreb

  • „V…..” tu eşti?
  • Da eu sunt! Tu unde eşti? Pe malul nostru românesc şi pescuiesc.
  • Când vii pe la mine?
  • Am programat luna viitoare o călătorie în Bulgaria şi sigur voi trece şi pe la tine.

Deodată nu mai aud nimic. Peste 10 minute apare o maşină a grănicerilor din care coboară un prieten al meu, ofiţer la Poliţia de frontieră.

  • Măi Gogule, chiar ţi s-a urât cu binele? Cine te-a pus să vorbeşti cu „V…..” în Bulgaria. Probabil că nu ştii dar îţi spun acum pentru toată viaţa: aici este zonă de frontieră dar şi zonă navigabilă. Conversaţia voastră poate bloca o navă care chiar are nevoie de comunicaţii. Frecvenţele sunt apropiate. Acum te iert că suntem prieteni, data viitoare vorbim altfel.

Cu lecţia învăţată îl sun de data aceasta pe telefon pe prietenul din Bulgaria. Îi explic pe scurt situaţia şi rămâne stabilit să ne vedem la el în Bulgaria luna viitoare.