Browse By

Americanii renunţă la scrisul de mână. Noi suntem pregătiţi pentru aşa ceva?

Americanii renunţă la scrisul de mână. Noi suntem pregătiţi pentru aşa ceva?

Americanii renunţă la scrisul de mână. Noi suntem pregătiţi pentru aşa ceva?

Indiana se alătură statelor americane unde scrisul de mână nu va mai fi obligatoriu, acesta fiind înlocuit cu abilităţi „mai utile”, de tastare, după cum spun profesorii.  Măsura face parte din Iniţiativa Common Score State Standards, care îşi propune să asigure un învăţământ adaptat tehnologiei actuale.

Potrivit regulamentului Common Score State Standards, intrat în vigoare anul trecut şi adoptat de majoritatea şcolilor americane, scrisul de mână nu mai este obligatoriu în instituţiile şcolare, anunţă totb.ro, care citează bbc.co.uk.

Multe şcoli susţin că, pur şi simplu, timpul de predare nu este suficient pentru a-i învăţa pe copii ambele metode de scris.

Copiilor mai mari de 11 ani li se cere „să demonstreze o stăpânire suficientă a tastelor, pentru a tasta cel puţin trei pagini într-o singură sesiune”.

Un psiholog din Indiana consideră că timpul alocat scrisului de mână ar putea fi folosit în mod mai productiv. Chiar dacă scrisul de mână nu mai este cerut de programe, profesorii au libertatea de a-i mai învăţa pe copii cum se scriu literele fără ajutorul computerului.

Unii dintre părinţi, însă, precum şi un grup de psihologi au reacţionat violent la decizia şcolilor, susţinând că abilitatea de a scrie de mână nu se rezumă doar la eficienţa notării informaţiilor, dezvoltând componente esenţiale ale gândirii.

„Cred că între scrisul de mână şi procesele cerebrale de învăţare există o puternică legătură”, susţine unul dintre critici. „Nu sunt de acord. Cum se presupune că vor şti să-şi scrie propriu nume?”, se întreabă o mamă.

Europa are dificultăţi de citire şi abandon în învăţământ

Potrivit celui mai recent raport al Comisiei Europene privind progresele înregistrate în învăţământ şi formare, dat publicităţii în aprimie 2011, nivelul educaţiei în Europa a crescut considerabil, mai mulţi tineri absolvind învăţământul secundar şi învăţământul superior decât în urmă cu zece ani.

Totuşi, abandonul şcolar timpuriu continuă să reprezinte o problemă care afectează un tânăr din şapte în Uniunea Europeană şi unul din cinci elevi are în continuare competenţe reduse de citire la vârsta de 15 ani.

Un indicator al strategiei UE se referă la persoanele cu nivel scăzut al competenţelor de citire, matematice şi ştiinţifice. Până în 2010, ponderea celor cu nivel scăzut în acest sens trebuia să scadă cu 20% şi să ajungă la 17%. Până în 2020, acest indicator ar trebui să fie mai mic de 15%.

România are mari probleme la acest capitol şi se află departe de ţinta Uniunii Europene. Astfel, ţara noastră avea, în 2000, un indicator de 41,3% , în 2008 de 53,5%, iar în 2009 de 40,4%.

În ceea ce priveşte ponderea celor care abandonează şcoala de timpuriu, obiectivul principal UE este ca, până în 2020, aceasta să nu fie mai mare de 10%. România a avut în 2000 o pondere de 22,9%, în 2008 de 15,9%, iar în 2009 de 16,6%.

Participarea adulţilor la învăţare pe tot parcursul vieţii este un alt indicator la care România stă încă slab, comparativ cu alte state UE. Nivelul mediu în UE de participare a populaţiei de vârstă activă la învăţarea pe tot parcursul vieţii ar trebui să atingă cel puţin 15% în 2020. Ţările cele mai performante din UE sunt Danemarca, Suedia şi Finlanda, Romania având în 2005 o pondere de 1,6%, iar în 2008 şi 2009 – 1,5%.