Solicitare de cercetare judecători complet 9 CAB-SCAF pentru mușamalizare (legitimare) ilegalități în ședința publică de la data 09.02.2017

În temeiul art. 6, 10 și 21 din C.E.D.O. Formulez o PLÂNGERE PREALABILĂ împotriva completului 9 recurs  - CAB-SCAF

În fapt,

În data de 09.02.2017, în cauza privind refuzul D.G.P.M.B. în a-mi comunica informații publice și de interes  aflate pe rolul CAB-SCAF nr.: 4227/3/2016 (petițiile subsemnatului și modul în care acestea au fost soluționate de D.G.P.M.B.) cei 3 judecători au încălcat CEDO, Constituția și Legea admițând:

1.     ca persoane necompetente să reprezinte instituția D.G.P.M.B. dar și încălcarea disciplinei procesuale: art. 82 alin.(1) coroborat cu art. 219 CPC respectiv art. 151 alin.(3) CPC.

2.     ca subsemnatul, membrii de sindicat și, mai ales, societatea civilă să nu cunoască modul ocult și ilegal prin care D.G.P.M.B. mușamalizează petițiile cetățenilor țării pentru a-și ascunde: furtul banului public, incompetența „managerilor-polițiști”, actele și faptele de corupție. Așadar, art. 13 din Legea nr. 544/2001 nu are nici o relevanță pentru onoratul complet de recurs.

Potrivit Deciziei CCR nr. 889/2015, instituțiile statului sunt reprezentate de conducătorii acestora.

Potrivit Deciziei CCR nr. 650/2015 și a Deciziei ÎCCJ nr. 9/2016, activitățile prevăzute pentru „consilierul juridic” angajat în instituțiile statului de drept România sunt efectuate exclusiv de funcționari publici (conform Legii nr. 188/199 și art. 52 din Statutul profesiei de consilier juridic publicat cu modificări în M.O. nr. 452/2014).

În continuare, vă rog să observați că Legea nr. 514/2003 privind profesia de consilier juridic face trimitere la Legea nr. 51/1995 privind statutul avocatului care, în cuprinsul art. 26 se prevede, citez:

Articolul 26

(1) Exercitarea oricărei activităţi de asistenţă juridică specifică profesiei de avocat şi prevăzută la art. 3 de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou şi pe tabloul avocaţilor acelui barou constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.

(2) Instanţele sunt obligate să verifice şi să se pronunţe asupra calităţii de reprezentant al unei persoane care se prezintă ca avocat, exercitând acte specifice acestei profesii şi folosind însemnele profesiei de avocat.

(3) Actele specifice profesiei de avocat, efectuate în mod public de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condiţiile prezentei legi, sunt nule dacă s-a produs o vătămare ce nu poate fi remediată în alt mod, în afară de cazul în care modul de îndeplinire a acestora a fost de natură să producă o eroare comună cu privire la calitatea celui care le-a săvârşit.

Potrivit art. 54 din statutul profesiei de consilier juridic publicat cu modificări în M.O. nr. 452/2014, citez:

Articolul 54

Exercitarea activităţilor specifice profesiei de consilier juridic: consultanţă, asistenţă, reprezentare juridică, avizare pentru legalitate şi contrasemnare de acte juridice de către persoane neautorizate prin nerespectarea condiţiilor prevăzute de lege şi de prezentul statut reprezintă exercitare fără drept a profesiei de consilier juridic şi se sancţionează conform legii penale.

În drept,

Onoratul complet de judecată a refuzat să îmi admită excepția lipsei calității de reprezentant dat fiind faptul că semnatarii înscrisurilor emise de funcționari din DGPMB („polițiști”), care nu și-au dovedit calitatea prin depunerea actelor de numire în funcție conform art. 151 alin.(3) CPC, ar fi, nemotivat, „reprezentanți legali”.

Mai mult, chiar și după ce am prezentat onoratului complet de judecată, legitimația de consilier juridic eliberată exclusiv de organizația profesională a consilierilor juridici, avizată la zi, instanța de recurs a refuzat să-l legitimeze pe falsul consilier juridic ce s-a erijat ca fiind „reprezentant legal” pentru întimata-pârâtă D.G.P.M.B. Deși am solicitat  în ședința publică să îl legitimeze pe polițistul care s-a erijat în consilier juridic, d-na președinte a completului de recurs a refuzat, ilegal, nemotivat, considerând că afirmația polițistului „am depus delegație la dosar” este o probă irefutabilă. Cu respect vă aduc la cunoștință că art. 90 din Statutul profesiei de consilier juridic obligă consilierul juridic să își decline calitatea în fața instanțelor de judecată prin legitimația eliberată de UCCJR/OCJR.

Observând impasivitatea onoratei instanțe de recurs cu privire la „consilierul juridic”/„reprezentantul legal” al D.G.P.M.B. , am formulat oral, în fața instanței de judecată, o plângere penală (a se observa și art. 218, 325, 413 CPC) pentru încălcarea art. 26 din Legea nr. 51/1995 și a art. 56 din Statutul profesiei de consilier juridic publicat cu modificări în M.O. nr. 452/2014 de către polițistul ce s-a erijat, ilegal, în „consilier juridic” în cauza 4227/3/2016.

După formularea orală a plângerii penale, am solicitat instanței de judecată să dispună reținerea falsului consilier juridic care nu și-a depus actul de numire în funcție tocmai pentru ca instanța să nu observe lipsa prevederilor Legii nr. 514/2003 și a Legii nr. 188/1999 din acel act ce ar fi atestat, fără echivoc, susținerile subsemnatului: incompatibilitatea și lipsa calității de „consilier juridic” a personajului prezent din partea D.G.P.M.B. în cauza 4227/3/2016. Totodată, prin lipsa actelor de numire în funcție a „reprezentanților legali” ai D.G.P.M.B. arăt că mi-a fost îngrădit dreptul la un process echitabil statuat prin art. 6 C.E.DO. coroborat cu art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Onorata instanță de recurs nemotivat, ilegal a respins „ca inadmisibilă” plângerea penală legal formulată și motivată a subsemnatului, refuzând să îndepărteze terțul ce s-a erijat, în fals, în „consilier juridic” și „reprezentant legal” al D.G.P.M.B.

Am învederat, cu respect, onoratul complet de judecată că incompatibilitatea atribuțiilor prevăzute de legiuitor atât prin: art. 49 din Legea nr. 188/1999, art. 10 lit. c) și f) din Legea nr. 514/2003 respectiv art. 45 lit. i) din statutul polițistului atrag nulitatea absolută a înscrisurilor depuse pentru întimata-pârâtă D.G.P.M.B. ce fuseseră semnate de un „director general”, „șef serviciu” și un polițist ce se erija ilegal în „consilier juridic” în conformitate cu art. 176 și 271 NCPC, iar „delegația” cu care polițistul s-a erijat în fața instanței ca și „consilier juridic” sunt falsuri, emisă de persoane necompetente, pentru  altă persoană necompetentă, un terț.

Totodată, am învederat completul de recurs că Instrucțiunile MAI nr. 1111/2005, nesecrete, non-militare, nepublicate în care polițistul își manifesta „legitimitatea de consilier juridic” în fața instanței, inexistente potrivit CEDO respectiv inaccesibile și inopozabile potrivit Deciziei CCR nr. 392/2014, aceste instrucțiuni neavând calitatea de „normă de drept”, nu pot fi luate în considerare de instanță. Mai mult, am învederat instanța de recurs că prin aceste instrucțiuni emise prin abuz de putere, directorul general al DGJ-MAI și-a arogat ilegal puterea, dreptul, de a aviza angajați MAI în calitatea de „consilier juridic”.

„Surprinzător”, instanța de recurs a respins ca inadmisibilă cererea subsemnatului formulată în baza art. 519 CPC pentru ca Înalta Curte de Casație și Justiție să se pronunțe asupra normelor nepublicate, nesecrete, non-militare (OMAI nr. 190/2004 și Instrucțiunile MAI nr. 1111/2005), emise în baza OUG nr. 63/2003, în prezent abrogată de OUG nr. 30/2007. În opinia mea, onorata instanță de recurs a respins această excepție cu încălcarea jurisprudenței constante a Curții Constituționale a României privind obligativitatea respectării de către emitent a prevederilor Legii nr. 24/2000 respectiv ordinele ministrului MAI să nu modifice/completeze Legea (Decizia 244/2016), tocmai pentru a le conferi, ilegal, „legitimitate” falșilor consilieri juridici din M.A.I. și Poliția Română, persoane neavizate (polițiști), aflate în incompatibilitate cu atribuțiile de consilier juridic, ale căror înscrisrui semante în calitate de „consilier juridic” sunt lovite de nulitate conform art. 271 CPC.

Am învederat instanța de recurs că semnatarii înscrisurilor pentru întimata-pârâtă D.G.P.M.B. – întrucât nu au respectat disciplina procesuală instituită de legiuitor (art. 151 alin.(3) și art. 202 alin.(3) CPC – are obligația legală să anuleze înscrisurile depuse la dosarul cauzei pentru neîndeplinirea disciplinei procesuale dat fiind faptul că era deja al II-lea termen de judecată: art. 82 alin.(1) CPC.

Totodată, am ridicat, prin înscrisuri, excepția de nelegalitate a actelor de numire în funcție pentru semantarii înscrisurilor depuse la dosarul cauzei 4227/3/2016, instanța de recurs fiind obligată astfel în temeiul art. 6 CEDO să oblige întimata-pârâtă D.G.P.M.B. să îndeplinească disciplina procesuală, fără succes.

Toate probele și textele de Lege prezentante de subsemnatul onoratei instanțe de recurs nu au contat în fața zâmbetului infracțional al „reprezentantului legal” al întimatei-pârâte D.G.P.M.B. ceea ce dovedește, în opinia mea, o complicitate fățișă a onoratei instanțe de recurs în admiterea continuității ilegalităților unor polițiști care încalcă Constituția și Legea pentru a menține în vigoare Decretul 143/1955 privind înființarea Oficiilor Juridice, emis în perioada „avântului comunist”.

Așadar, dacă ești angajat într-o structură juridică a MAI/Poliției Române, nu necesită cunoștințe juridice, orice domeniu (licențiat sau nu) fiind agreat pentru ocuparea funcției de polițist-consilier juridic/„reprezentant legal”.

În subsidiar, cu respect vă învederez că Legea privind funcțiile polițiștilor ordonată de art. 22 alin.(5) din Legea nr. 360/2002 nu a luat niciodată ființă. Legea nr. 284/2010 prevede doar o „marjă de apreciere” pentru instituțiile din Anexa VII a Legii pentru a-și stabili funcțiile. Așadar, Poliția Română nu deține funcții conform Legii, sens în care MAI  și IGPR „polițienizează” ad-hoc atribuțiile publice generale, cu încălcarea regimului incompatibilităților și al cumului ilegal de atribuții publice… Doar și judecătorii sunt obligați să admită orice afirmație mincinoasă a „reprezentanților legali” din aceste instituțiii, fără a mai fi nevoie să și probeze conform art. 249 CPC.

Așadar, dacă femeia de serviciu a D.G.P.M.B. este „polițist”, aceasta poate îndeplini orice alte atribuții publice special/generale, Legea nr. 200/2004, 95/2006, 213/2004, 514/2003, aceasta fiind „antamată” inclusiv ca și consilier juridic, instanțele de judecată fiind obligate să o admită ca și „reprezentant legal” al D.G.P.M.B./M.A.I. … Doar e „polițist”!

Totodată, dacă o maimuță scăpată de la Grădina Zoologică ajunsă cu o foaie de ziar în sala de judecată în care onoratul complet de recurs 9 își desfășoară ședința, apreciez că onoratul complet de recurs nu îi poate refuza „calitatea de consilier juridic” și o admite ca și „reprezentant legal” în orice cauză, pentru orișicare parte.

Față de cele prezentate, cu respect vă solicit să îi identificați, cercetați și,  sancționați pe dl.  judecător și doamnele judecătoare care au făcut parte din completul 9 recurs CAB-SCF în data de 09.02.2017 pentru încălcarea CEDO, CDFUE, Constituției, Decizilor Curții Constituționale a României și a Legii procesuale, admițând în cauza 4227/3/2016:

-         întâmpinări semnate de persoane necompetente (manager-polițist afalt sub incidența Deciziei CCR nr. 172/2016, manager-polițist (șef serviciu) fără calitate de consilier juridic) și care nu și-au probat calitatea conform art. 82 alin.(1), art. 151 alin.(3) și art. 202 alin.(3) CPC;

-         delegația polițistului ce s-a erijat în fals consilier juridic (reprezentant legal) dat fiind regimul incompatibilităților și al cumulului illegal de atribuții publice – a se vedea în acest sens și art. 80, 94, 96 din legea nr. 161/2003, art. 32 din Legea nr. 176/2010 dar și Hotărârea Guvernului nr. 1352/2010 privind aprobarea structurii Clasificării ocupaţiilor din România – nivel grupă de bază, conform Clasificării internaţionale standard a ocupaţiilor – ISCO 08, republicarea 1 din Monitorul Oficial, Partea I, nr. 300 din 24.04.2014)

-         un fals reprezentant (polițist), o persoană necompetentă, un terț care s-a erijat ilegal în „consilier juridic” pentru a apăra ilegalitățile comise de D.G.P.M.B.

În susținerea plângerii prealabile, atașez documente justificative. Vă rog să admiteți ca probă concludentă pentru soluționarea cu celeritate a prezentei înregistrarea cauzei mai-sus menționate din ședința susținută la 09.02.2017, în intervalul orar 1520-1615 aflate exclusiv în posesia CAB-SCAF.

Descarcă documente: solicitare cercetare judecatori.zip

Față de cele prezentate vă rog să îmi comunicați: numele și prenumele celor 3 judecători,  rezultatul verificărilor dvs. și sancțiunile acordate completului 9 recurs CAB-SCAF pentru „omisiunile” din ședința publică susținută în cauza 4227/3/2016 în data de 09.02.2017.

Cu stimă,

Alexandru Firicel președinte teritorial SPR „Diamantul” constituită la nivelul D.G.P.M.B. –secția 13 Poliție