România este în procesul de reducere a deficitului și a datoriei publice

România este în procesul de reducere a deficitului și a datoriei publice

Pe 9 decembrie 2011, România este deja în procesul de reducere a datoriei publice și a deficitului prin acordul pe care îl are cu Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană a declarat prim-ministrul Emil Boc într-un interviu, pe care îl găsiți mai jos în variantă integrală:

Realizator: S-a ajuns la un acord în această dimineaţă asupra principiului unui pact bugetar care prevede o înăsprire semnificativă a disciplinei în Zona Euro. Fac şi o precizare aici – acest interviu cu dvs. va fi postat în format video pe site-ul nostru “politicaromânească.ro”. S-a vorbit în ultimele zile despre un summit crucial. Cred că jurnaliştii ar trebui să îşi revizuiască vocabularul. De luni de zile se vorbeşte: summit crucial, summit crucial. Nu referitor la cel de astăzi. Este ca în povestea cu “Petrică şi lupul”. Până la urmă nimeni nu îl mai crede pe Petrică. Cel de ieri şi de astăzi, acest summit, este într-adevăr crucial pentru UE, pentru euro. Ei bine, acest nou acord de întărire a disciplinei fiscale din Zona Euro va fi semnat de către cele 17 state membre, alături de alte şase ţări non-euro. Este vorba de: România, Polonia, Bulgaria, Danemarca, Letonia şi Lituania. Marea Britanie şi Ungaria nu semnează acordul, Suedia şi Cehia se mai gândesc. Vorbim de două Europe deja, dle premier?

Emil Boc: Aţi pus foarte multe informaţii într-o frază extrem de concentrată şi aş vrea, pentru ascultătorii noştri, să le luăm pe rând, ca să poată fi explicată. În primul rând, acestea sunt deocamdată concluzii parţiale. Finalul summitului va avea loc astăzi după-amiază, când vom şti exact care va fi decizia Consiliului European. Azi-dimineaţă, de fapt, s-a terminat, la ora 5:00, întâlnirea informală a şefilor de stat şi a şefilor de guvern, după ce, în prealabil, în cursul zilei de ieri, am avut la Marsilia, întâlnirea la care am participat, o reuniune a şefilor de stat şi de guvern din Partidul Popular European, adică aceştia care de fapt conduc UE astăzi, şi acolo au fost schiţate practic aceste decizii. Şi acum să le luăm pe rând. De ce este atât de importantă decizia de astăzi a Consiliului European? În joc este soarta monedei euro, dar să înţelegem că moneda euro este simbolul UE. Deci, un colaps al monedei euro ar duce absolut sigur la un colaps al UE, ca întreg. Or, cred că astăzi nimeni raţional nu îşi doreşte acest lucru, pentru că atât consecinţele prăbuşirii monedei euro, cât şi consecinţele, Doamne fereşte, ale unei eventuale prăbuşiri a Uniunii Europene ca entitate politică, aceste consecinţe nu pot fi astăzi măsurate şi prevăzute. Eu cred, din câte am putut analiza la întâlnirea care am participat, că există voinţă politică pentru salvarea monedei euro şi, implicit, pentru continuitate a Uniunii Europene.

Realizator: Vorbim de o ruptură în această dimineaţă?
Emil Boc: Nu. Haideţi să nu ajungem la ruptură. Eu spun că, în plan politic astăzi, la nivelul liderilor Uniunii Europene, există voinţă pentru salvarea şi continuarea monedei euro. Cum se poate face aceasta? Aici este adevărat că soluţiile sunt diferite. Care erau soluţiile şi care sunt până la finalul Consiliului European? O soluţie a fost aceea de a se lua o decizie rapidă astăzi de amendare a protocolului 12 la Tratatul Uniunii Europene, prin care să se impună acea regulă de aur cunoscută în Uniunea Europeană, maxim datorie publică 60% din PIB, deficit 3% şi mecansime automate de conformare la aceste reguli de aur ale finanţelor europene.

Realizator: Dar şi, dacă nu sunt respectate, amenzi.
Emil Boc: Cu sancţiuni aferente. Ca să se poată amenda Protocolul numărul 12 trebuie să existe unanimitatea celor 27 de state ale Uniunii Europene. De ce este foarte bună această amendare? Pentru că nu presupunea ratificare de către statele naţionale. Pur şi simplu, decizia şefilor de stat şi de guvern era suficientă pentru impunerea ei, dar, cu o condiţie, să fie unanimitată. În condiţiile în care, aţi văzut, Marea Britanie nu susţine un asemenea punct de vedere, trebuie căutată o altă soluţie. Soluţia care se pare că se conturează este aceea a unui acord interguvernamental a statelor din Zona Euro, a celor 17, cu posibilitatea şi a celorlalte ţări din zona non-euro să susţină asemenea regulă de aur de echilibrare a finanţelor publice, a deficitelor şi de reducere a datoriilor suverane. Vom vedea exact, la sârşitul Consiliului European de astăzi, care vor fi statele care vor opta pentru acest acord interguvernamental, acord guvernamental care ar urma să fie ratificat în plan intern, până, probabil, în primăvara anului viitor. Am văzut din acest punct de vedere şi o ştire care se referea la contribuţia cu 200 de miliarde a Uniunii Europene la Fondul Monetar Internaţional, pentru a susţine aceste politici de echilibrare fiscală.

Realizator: 150 de miliarde din zona de euro şi 50 de miliarde din zona non-euro, printre care şi România.
Emil Boc: Aici vreau să fac o precizare: după datele pe care le am până în acest moment şi din discuţiile pe care le-am avut cu alte ocazii, ţările care sunt în acord cu FMI nu contribuie la acest fond suplimentar. România în acest moment fiind parte a acordului cu FMI, în mod normal nu ar trebui să contribuie la această sumă de 50 de miliarde de euro, dar, evident, vom aştepta concluziile Consiliului European, să vedem dacă vor menţine în continuare un asemenea punct de vedere.

Realizator: Vă rog să faceţi din nou această precizare pentru ascultătorii noştri, faptul că România are un acord cu FMI nu va trebui să plătească sau să contribuie la acest fond de 50 de milioane.
Emil Boc: Eu vă spun, până în acest moment, ora la care vorbesc, regulile pe care le aveam în acordurile internaţionale spuneau că dacă eşti parte a acordului cu FMI nu eşti obligat să contribui cu sumele care trebuie puse în plus de către alte state non-euro. Vom vedea dacă această decizie se va păstra sau nu în continuare, dar probabil că România nu va trebui să contribuie cu sume suplimentare la ceea ce înseamnă fondul despre care am vorbit de 50 de miliarde de euro din partea statelor non-euro.

Realizator: Aş vrea să vă reamintesc, domnule prim-ministru, o declaraţie făcută cu ceva timp în urmă de preşedintele Comisiei, domnul Barroso. El a spus, în treacăt, că sunt ţări din afara Zonei Euro care au anunţat că sunt interesate să adopte regulile fiscale ale nucleului dur. România va face acest lucru?

Emil Boc: România face deja acest lucru, şi acum poate şi românii vor înţelege poate mai uşor sau mai bine că suferinţele prin care au trecut au fost nu produsul voinţei unor lideri politici, ci produsul unei necesităţi de a salva ţara de la colapsul economic. Pentru că ceea ce fac astăzi ţările din UE noi am făcut în 2010 sau am început deja din 2010 să facem, mai repede cu un an decât foarte multe ţări din UE, care astăzi sunt în plină furtună economică. La ce mă refer? La datoria publică sau la deficit. Teoria economică spune foarte clar, şi nu neapărat trebuie să fii expert în economie, că atunci când ai creştere economică trebuie să ai cât mai puţine datorii şi deficite mici. Or, România, de exemplu, în anul 2008, când am avut plus 8 creşterea economică, în loc atunci să aibă nu deficit de minus 5,4, ci să aibă surplus, să fie cu bani mai mulţi rămaşi la buget, cu buget pozitiv, a cheltuit mai mult decât a produs pe creşterea economică, repet, cea mai mare de după 1989, practic. Noi am venit cu o situaţie absolut dramatică, când, în loc în 2008 să fi avut nu minus 5,4, ci plus 2, să spunem, am fi avut bani puşi deoparte pentru vremuri grele. A venit criza economică, generată de situaţia mondială, şi atunci am fost obligaţi, absolut obligaţi, dacă am fi dorit să nu salvăm România din punct de vedere economic, ce făceam? O îndatoram, până când se ajungea la prăbuşire şi eram pe acelaşi palier, poate mai rău, ca şi Grecia, Italia, Portugalia sau alte state. Prin faptul că atunci am început reducerea cheltuielilor bugetare şi astăzi vorbim, pentru 2012, de un deficit de 1,9% şi de un deficit de zero pentru 2013, adică facem exact ceea ce astăzi UE vrea să impună ţărilor din Zona Euro. Asta vrea să impună UE, repet, ţărilor din Zona Euro şi a celor care doresc din afara zonei euro să facă, adică să vină şi să îşi propună bugete echilibrate, care să aibă acoperire în economie şi care să poată fi finanţate.
Realizator: Şi va mai face Bruxellesul excepţie? Să ne aducem aminte că în 2003 şi Franţa şi Germania au depăşit deficitul. Nimeni nu a spus “haideţi să-i sancţionăm”.

Emil Boc: Şi asta este o bună întrebare. Cum s-a ajuns aici în UE? S-a ajuns pe principiul bulgărelui de zăpadă, adică politicienii iresponsabili, îmi permit să spun, au promis lucruri fără acoperire în economie, după care au împrumutat bani să îşi acopere acele promisiuni care nu aveau acoperire în economie, banii împrumutaţi au generat dobânzi, care au intrat într-o spirală a datoriilor, până când s-a ajuns la un balon atât de umflat al datoriilor, încât cei care împrumută au spus “Stop! Nu mai sunt bani, nu se mai poate aşa ceva!”, “Terminaţi cu populismele şi cu promisiunile politice fără acoperire! Coborâţi cu picioarele pe pământ!”. În fapt, nu asistăm la altceva decât la coborârea cu picioarele pe pământ a politicienilor populişti, care au dus UE la marginea prăpastiei, prin datorii excesive fără acoperire în economie. Avantajul ţării noastre este că, repet, în aceşti ani, dacă nu luam aceste măsuri, nu eram la un deficit de minus 15%. Păi, când UE vorbeşte de maxim 3% sau, recent, de 0,5%, credeţi că cineva ar fi finanţat România în continuare, ar mai fi avut o şansă să poată avea să îşi plătească salarii şi pensii la un asemenea cost de bani pe care îl avem astăzi în UE? Mai vreau să spun un lucru. Uitaţi-vă la Germania! A ieşit acum zece zile, dacă nu greşesc pe piaţă europeană, să ia 6 miliarde de euro şi a luat 3,5 miliarde de euro, adică motorul economic al UE nu a reuşit să ia întreaga sumă pe care şi-a dorit-o pentru a finanţa deficitul sau datoria publică pe care o are. România ar fi avut vreodată vreo şansă să îşi finanţeze un deficit, aşa cum vrea domnul Antonescu şi Ponta, că acum s-au supărat că am spus Ponta şi Antonescu, acum spun Antonescu şi Ponta, aceşti domni preşedinţi de partide din opoziţie, care cred că au rămas singurii dinozauri populişti din UE, şi nu pricep ce se întâmplă în lume?

În condiţiile în care ei propun pentru 2012 să mărim deficitul cu încă 5,2 miliarde de euro, adică cu aproape 4% din PIB, nu vin cu răspunsul la întrebarea: de unde şi cine le împrumută aceşti bani? Când, vedeţi, Uniunea Europeană vorbeşte de deficit de 0,5 pentru anii următori, nici măcar de 3%. Deci până la urmă lucrurile vor ieşi la iveală în adevărata lor realitate, că nu se mai poate să trăieşti pe datorie, că trebuie să munceşti înainte de a primi recompensă şi că acel iluzoriu stat al bunăstării generale înainte trebuie să fie precedat de un stat al muncii, că după muncă vine şi răsplată.
Realizator: Aţi spus mai devreme, domnule prim-ministru, îmi cer scuze că vă întrerup, de Germania care nu a reuşit să strângă decât 3,5 miliarde. Am citit mai multe analize şi cele mai multe dintre ele spun următorul lucru: summitul de la Bruxelles va fi un succes dacă statele vor pierde în războiul nedeclarat cu pieţele financiare, pentru că, de fapt, acolo este miza.

Emil Boc: Pieţele financiare se uită la deciziile politicienilor, pentru că politicienii au fost aceia care au dus ţările lor la ritmuri de îndatorare foarte mari şi care au condus în momentul de faţă să împrumute bani la nişte dobânzi absolut exorbitante sau să ajungă în imposibilitatea de a-şi plăti datoriile – vezi Grecia, vezi Italia, vezi Portugalia, vezi Irlanda.
Realizator: Nu aţi spus Spania, pentru că acolo băncile private au împrumutat sectorul privat, până la urmă.

sigla Fondul Monetar Internațional

sigla Fondul Monetar Internațional

Emil Boc: Nu spun Spania, pentru că am mare încredere că noul guvern care a câştigat alegerile, un guvern de centru-dreapta în Spania, va lua acele măsuri necesare pentru a-i stabili echilibrul bugetar în Spania şi a o menţine, repet, pe o traiectorie normală în Uniunea Europeană. Spun asta pentru că l-am întâlnit pe viitoru premier, Rajoy, şi am văzut modul de gândire cu privire la politici care, repet, să ducă Spania pe direcţia corectă. Deci, altfel spus, criza aceasta a datoriilor suverane a fost generată de politici iresponsabile şi populiste ale politicienilor, în primul rând tot politicienii trebuie să fie aceia care să dea semnale că nu se mai poate merge pe arma populismului şi să revină la bugete echlibrate, şi în primul rând să pui accent pe muncă, şi nu pe promisiuni electorale fără acoperire. Pentru că este o regulă foarte simplă: nu poţi să ai bunăstare fără muncă, o ştim cu toţii, din copilărie, de acasă, de la părinţi. Cum se poate la nivel de state sau la nivel de Uniunea Europeană să ai prosperitate fără să ai productivitate şi muncă în spate? Ei, din nefericire, aşa s-a întâmplat. Poate a fost şi insuficient analizată trecerea la euro a unor state, în diverse momente ale UE. Poate a fost şi o analiză insuficientă a faptului că s-a realizat o uniune monetară, fără să se realizeze şi o convergenţă economică, adică să ai aceeaşi performanţă economică în toate statele din Uniunea Europeană, din Zona Euro.
Realizator: Să ne aducem aminte ce a însemnat, de fapt, viziunea care s-a impus la introducerea euro: nu a fost cea potrivit căreia ar fi nevoie doar de o disciplină fiscală, nu? Nicio ţară nu avea voie să aibă deficit fiscal sau datorie publică prea mare. Totuşi, Irlanda şi Spania înregistrau surplusuri bugetare şi tot au ajuns în criză.

Emil Boc: Aşa este. Regulile de la Maastricht, semnate de toate statele membre ale Uniunii Europene, impuneau un plafon de 60% din PIB pentru datorie şi maxim 3% deficit. Din nefericire, media datoriei publice a Uniunii Europene este de peste 80%, iar a deficitelor era, în 2010, undeva între 6 şi 7%. De unde s-a ajuns? V-am spus încă o dată: din promisiuni electorale fără acoperire. Ce vor să facă domnii preşedinţi Antonescu şi Ponta, în România, în acest moment? Vor să facă exact aceeaşi politică populistă, care a dus Uniunea Europeană pe marginea prăpastie – mărire de deficite, creştere de datorie, fără să ai productivitatea muncii în spate.
Realizator: … iarăşi aţi adus discuţia de…
Emil Boc: .. păi , dar nu pot să n-o aduc…
Realizator: … haideţi să vorbim despre deciziile de astăzi dimineaţă.

Emil Boc: … nu pot să n-o aduc, pentru că noi suntem în adoptarea bugeului de stat pentru anul 2012 şi nu pot să nu văd iresponsabilitatea politică a unor lideri ai opoziţiei, care n-au niciun gând cu privire la modul cum această ţară ar trebui să nu sufere şi să fie afectată de furtuna în care trăim, ci, dimpotrivă, vor să deschidă toate uşile, toate geamurile de la casă să intre furtuna şi, dacă se poate, să distrugă şi casa.
Realizator: Hadeţi să ne reîntoarcem, domnule prim ministru, la această dimineaţă şi la Zona Euro, la moneda euro, pentru că aşa am început această emisiune. Zona Euro are nevoie de construirea şi consolidarea unor instituţii metanaţionale, de fapt care să asigure funcţionarea sa. Ei bine, va presupune cedarea de suveranitate? – pentru că şi asta este o chestiune foarte importantă, lucru cu care nu ştiu cât de mulţi lideri sunt de acord , de fapt, în momentul ăsta. Acum 20 de ani, spuneam ‘nu ne vindem ţara’.

Emil Boc: Să punem invers: o ţară supraîndatorată mai este o ţară suverană? Nu. Şi asta vă spun, iarăşi, foarte sigur. O ţară care are datorii de 150% din PIB, o asemenea ţară este profund afectată, sub aspectul suveranităţii. Or, din acest punct de vedere, este un act de patriotism să ai o datorie publică mică, redusă, aşa cum are România, pentru că elimini orice intervenţie brutală la adresa suveranităţii.
Realizator: Ne puteţi spune, ce înseamnă în sens juridic această…?
Emil Boc: Asta, însă, nu înseamnă că, trăind în Uniunea Europeană, nu trebuie să respecţi regulile jocului, dacă vrei să fii parte din acel club. Pentru că opţiunea de a fi în UE, de a adera la zona euro, este o chestiune voluntară. România a optat pentru UE şi optează să intre în zona euro în 2015. Asta nu se face de la sine, pentru că asta înseamnă…
Realizator: În continuare, ţinta e 2015.

Emil Boc: România îşi menţine ţinta de aderare la UE pentru 2015, ce înseamnă că trebuie îndeplinite acele criterii legate de deficit, de datorie publică, de inflaţie, de dobânzi, care să consolideze România, ca stat prosper în UE. Deci, drumul spre prosperitate coincide cu drumul spre UE, cu condiţia ca regulile jocului să fie respectate de către toţi. Ori, ce se întâmplă acum în UE se doreşte exact acelaşi lucru, exact acest lucru. Reguli serioase, dure, respectate de către toată lumea şi impunerea de mecanisme automate de sancţiune, dacă cineva nu le respectă.
Realizator: Şi am văzut, domnule prim-ministru…

Emil Boc: Pentru că apar contradicţii… Nu poţi să lucrezi ca neamţul şi să fii plătit la un alt nivel sau în altă parte să se lucreze mai prost şi să fii plătit altfel. Deci, nu vreau să intrăm la contradicţii de acest fel, dar aceste reguli trebuie clar stabilite şi respectate de către toată lumea şi vă repet sunt reguli, într-adevăr, aspre. Coborârea plafonului datoriei publice şi deficit, dacă am văzut bine ultima propunere, de 0,5%, nu de 3%, care înseamnă exact ceea ce România a propus. Amintiţi-vă propunerea preşedintelui României, ca, România, în 2013, să meargă pe un deficit zero, adică se încadrează exact pe această linie a limbii vorbite în UE de reducere a deficitelor, de păstrarea lor sub control şi de a cheltui cât produci, iar ce ai în plus să duci spre investiţii şi locuri de muncă.

Realizator: Aceste sancţiuni vor putea fi impuse de o majoritate calificată şi nu una absolută. Se ştie, domnule prim-ministru, ce înseamnă această majoritate calificată, deocamdată?
Emil Boc: De obicei, majoritate calificată înseamnă două treimi din numărul statelor sau al celor care participă la un asemenea demers; dar, evident, se poate stabili prin acordul care va fi propus, două treimi, trei pătrimi, patru cincimi, sunt multe formule. Orice este peste jumătate plus unu, este calificat, dar /…/ calificate, repet, poate îmbrăca două treimi, trei pătrimi, depinde cum se va decide. Ceea ce este important că UE vrea să dea un semnal foarte dur şi riguros ca aceste reguli ale jocului vor fi respectate. De ce? Nu este suficient doar să modifici Constituţia sau să adopţi o lege ca să impui aceste reguli stricte, deficit şi datorie publică, în cazul în care nu le respecţi, vin sancţiuni automate, fie de tăieri de cheltuieli sau creştere de taxe, pentru a te încadra în plafoanele pe care le-ai stabilit.
Realizator: Suedia şi Cehia, domnule prim-ministru…

Emil Boc: Ştiţi de ce se doreşte asta? Pentru că altfel, cei care au bani, finanţatorii, pieţele, nu cred că se poate coborî nivelul datoriilor publice, dacă nu se impun aceste reguli şi automatisme care să stabilească sancţiuni, dacă nu se respectă deficitul pe care l-ai propus şi pentru care te-ai angajat; şi, atunci, ca să fie sigur că, în timp, aceste datorii nu mai cresc, aşa cum merg acum exponenţial – au ajuns la 150% -, ci, dimpotrivă, coboară spre plafonul maximal de 60%, aşa cum s-a stabilit; or această coborâre a datoriei nu se poate realiza decât cu reguli financiare stricte. Avantajul României este că noi nu mai trebuie să facem eforturi mari suplimentare, pentru că noi am venit spre drumul echilibrării bugetului. Vedeţi, mergem cu 1,9% în 2012, propunem un buget zero, pentru 2013. Deci, am venit pe această traiectorie, dar gândiţi-vă la alte ţări, care sunt cu deficite de minus şapte, minus nouă, să ajungă într-un timp relativ foarte scurt de timp, la deficite de 0,5 sau de aşa ceva sau la datorie publică de 60%, România având o datorie în jur de 32% din PIB, astăzi.

Realizator: Suedia şi Cehia, domnule prim-ministru, a procedat ca preotul din ‘Balanţa’, adică ambiguu, n-au spus nici da, nici nu, au cerut un răgaz pentru consultări în parlamentele lor. Avea şi România această posibilitate sau…?
Emil Boc: Repet, România deja este în acest proces de reducere a deficitului şi a datoriei publice prin acordul pe care îl are cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Adică, noi, începând cu 2010, facem şi astăzi, europenii pregătesc pentru întreaga UE sau cel puţin pentru zona euro şi a celor ţări care doresc să meargă pe această direcţie. Este păcat că nu s-a ajuns la unanimitate, să se impună această modificare a protocolului numărul 12 care ar fi /…/ imediat, fără să fie nevoie de ratificări ale statelor naţionale şi ar fi dat un semnal şi mai consistent pieţelor cu privire la voinţa Europei de a rămâne unită, de a păstra moneda euro, dar e bine măcar că forma a doua, dacă va reieşi aşa, vom vedea concluziile de astăzi, va reprezenta tot un angajament ferm al UE de a păstra credibilitatea euro. Pentru România…
Realizator: Ungaria a spus nu, aşa cum a spus şi Marea Britanie. Poate s-a speriat de faptul că sunt condiţii foarte dure

Emil Boc: Din punctul meu de vedere personal, este că, probabil, Marea Britanie va rămâne singura ţară care nu va opta spre o asemenea formulă interguvernamentală, de impunerea unor asemenea reguli stricte. Celelalte ţări, mai devreme sau mai târziu, vor adera la această propunere a Uniunii Europene, dar, repet, este un punct de vedere personal asupra acestui demers. În concluzie, viziunea României a fost foarte clară în toată această perioadă de timp. Da, avem nevoie de reguli bugetare stricte şi ferme, respectate de către toată lumea, nu avem nevoie de o Europă cu două viteze, una pentru cei 17 din zona euro …

Realizator: Nu avem nevoie, dar acum avem aşa ceva, o Europă cu două viteze.
Emil Boc: Păi nu, prin faptul că nu s-a închis la cei 17 această regulă, ci, dimpotrivă, este posibilitatea şi pentru ţările din zona noneuro care pot să facă faţă unor asemenea demersuri, să fie parte acestui club şi să ne îndeplinim obiectivul pe care îl avem în 2015, de a intra în zona euro, ca şi în România să fie euro moneda pe care o avem şi care aduce, pentru cetăţeni, beneficii sub aspectul dobânzilor, vor fi mult mai mici, consolidarea fiscală, inflaţie redusă. Sunt avantaje pentru cetăţeanul de rând, pentru faptul că se ajunge pe zona euro, iar acum se doreşte să se dea un semnal de credibilitate, prin măsurile pe care le-am propus. Deci, preferabil /…/ Protocolul 12, dar e bine şi un acord interguvernamental, dacă el se va ratifica rapid de către tările care optează pentru el. /…/ Sub rezerva că aceste lucruri discutate vor trebui să fie astăzi validate de concluziile Consiliului European. Aşa cum am spus, urmează ca, în câteva ore, să se pronunţe în formulă finală asupra acestor ipoteze pe care le-am menţionat astăzi. Deci, diferenţa ar fi că nu s-a reuşit să se meargă pe o amendare de protocol 12, ce însemna acordul unanim a celor 27, ci pe acord interguvernamental, care presupune ratificare de statele membre, dar, repet, asta se face potrivit regulilor specifice din fiecare stat şi probabil că regula deficitului de 3% va fi coborâtă spre 0,5%, adică exact spre ceea ce România propunea pentru 2013, deficit zero
.
Realizator: Aş vrea să revenim în România, cum spuneam şi mai devreme – Comisiile de buget-finanţe tot discută ieri, astăzi, bugetul pe 2012, au avizat, ieri, bugetul Ministerului Sănătăţii pentru anul 2012, – 5,46 miliarde de lei. E vorba de 4% din PIB. Ar fi fost ideal – spune ministrul sănătăţii – ca Sănătatea să fi primit 5-6% din PIB. Ne puteţi spune, unde se vor banii ăştia? Pe ce? Pe investiţii? Pentru că înţeleg că în coaliţie se vorbeşte tot timpul de investiţii.

Emil Boc: Eu ştiu că banii niciodată nu sunt suficienţi, dar vedeţi ce limbă a responsabilităţii se vorbeşte în Uniunea Europeană, şi acum haideţi să le spunem lucrurilor pe nume: politicienii trebuie să-şi asume şi binele şi răul, atunci când e rău, face parte din fişa postului la politician, să-şi asume cu responsabilitate şi decizii nepopulare. Asta puţini o înţeleg în Europa sau puţini au dorit să o înţeleagă, în ultimii 50 de ani, că nu se poate face politică numai la bine. Trebuie să faci politică şi să-ţi asumi responsabilitatea şi la rău, cu riscul pierderii popularităţii, cu riscul de imagine afectată, dar cu gândul că ţara rămâne pe o traiectorie corectă. Asta trebuie să se facă acum în Uniunea Europeană, noi deja în România am făcut. Preşedintele, în parteneriat cu Guvernul, şi-au asumat aceste măsuri nepopulare, dar care au păstrat România pe ceea ce înseamnă stabilitate macroeconomică şi ducere spre creştere.

Realizator: Ne întoarcem la bugetul Sănătăţii, unde se vor duce banii, vă rog?
Emil Boc: E o creştere cu 648 de milioane de lei, faţă de 2011. Deci, ce am avut noi în buget, ştim că Sănătatea este extrem de importantă, pentru că de la vorba fiecărui român, în primul rând când ne întâlnim ne dorim sănătate şi de aceea şi între priorităţile noastre, evident, sănătatea ocupă un loc important. Vor merge banii pentru finanţarea cheltuielilor din Sănătate, dar şi pentru investiţii. De exemplu, Institutul Oncologic de la Iaşi va fi unul dintre cele mai moderne pe care le are România, şi nu numai, sau vor fi bani pentru achiziţionarea şi de ambulanţe şi de elicoptere, pentru a putea face faţă situaţiilor de urgenţă; şi au crescut fondurile cu aproximativ 31 de milioane de lei pentru derularea programelor naţionale de sănătate. Deci, atât cât s-a putut din resursele limitate pe care le avem, ne-am orientat spre Sănătate şi spre ceea ce înseamnă investiţii şi locuri de muncă, pentru că asta am făcut în aceşti ani: am dus mai mulţi bani spre ce înseamnă investiţii şi locuri de muncă şi, practic, din banii pe care îi avem prevăzuţi în buget, vă dau exemplu doar pe transporturi – în 2012 şi în 2013 se vor finaliza 434 de kilometri de autostradă şi aproximativ 1800 km de drumuri naţionale.

Realizator: … sper să nu se mai surpe. S-a surpat o porţiune…
Emil Boc: … la care se mai adaugă o serie de lucruri, şi fiecare răspunde potrivit legii, /…/ de aceea este un constructor care răspunde. În kilomeri de autostradă, este emblematic faptul că, dacă vechiul Guvern al lui Tăriceanu a făcut cinci kilometri, şi ştiţi ce condiţii extraordinare a avut – intrarea in europene, capitaluri, investiţii străine, creştere economică 8%. Economia duduia. Fă cinci kilometri de autostradă. Noi deja circulăm pe 90, terminăm şi Arad-Timişoara, cu încă 32 de kilometri, iar până la sfârşitul lui 2013, se vor termina toţi cei 434 aflaţi astăzi în execuţie. Mai finalizăm joi o lucrare extraordinar de importantă, pentru ce înseamnă cultura română, Biblioteca Naţională, deci, joi, 15 decembrie va fi finalizat cel mai important obiectiv de cultură de după 1989, Biblioteca Naţională a României, la standarde, repet, internaţionale, şi cu care se va putea mândri orice român, şi unde va putea petrece momente importante de cultură în sediul noii biblioteci naţionale.

sigla Guvernul României

sigla Guvernul României

Realizator: Foarte pe scurt, domnule prim-ministru, mai avem 50 de secunde. Aţi ajuns la un compromis, în ceea ce priveşte comasarea alegerilor, cu colegii de la UDMR? Se vorbeşte de comasare, însă ramâne acelaşi numar de parlamentari. La referendum, totuşi, să ne aducem aminte, cei care au votat pentru reducerea numărului de parlamentari au spus 300.
Emil Boc: Exact ce spune Partidul Democrat Liberal şi vom susţine tot timpul. Iarăşi fac un apel public la liderii opoziţiei, preşedinţii Antonescu şi Ponta, să voteze revizuirea Constituţiei cel puţin sub cele două obligaţii fundamentale pe care le are România în momentul de faţă: 1- parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari şi 2 – impunerea regulii de aur a Uniunii Europene în materie financiară, maxim 60 la sută datorie publică în Produsul Intern Brut şi 3 la sută sau 0,5 cât se va decide la nivelul Uniunii Europene, maxim de deficit. Asta înseamnă responsabilitate şi, dacă ei votează, aceste lucruri se realizează. De ce spun asta? Pentru că e nevoie de două treimi, în Parlament. Fără voturile domnilor preşedinţi şi a partidelor pe care le reprezintă Antonescu şi Ponta nu avem parlament unicameral, nici reducerea numărului de parlamentari.
Realizator: Vă mulţumesc foarte mult pentru prezenţă, domnule prim-ministru!

Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa
Data: 09.12.2011