Browse By

Ora de religie în şcoli. Umilit în faţa colegilor pentru că e ateu. Religie vs Ateism

Ora de religie în şcoli. Umilit în faţa colegilor pentru că e ateu. Religie vs Ateism

Ora de religie în şcoli. Umilit în faţa colegilor pentru că e ateu. Religie vs Ateism

„Nu putrezesc, miros foarte frumos şi fac minuni”, sună ghicitoarea cu care profesorul de religie îşi stimulează elevul de clasa a III-a. Cei care răspund corect, adică „moaştele”, vor primi probabil un zece.

Copiii, învăţaţi să se ferească de atei şi neoprotestanţi

Mai târziu, în clasa a IV-a, elevul va învăţa să se ferească de atei sau neoprotestanţi. Se porneşte de la prima dintre poruncile din Biblie: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi Dumnezei în afară de Mine”.

După care profesorul le explică elevilor: „Împotriva acestei porunci greşesc mai întâi ateii, adică cei care cred că nu există Dumnezeu, apoi cei care se închină la zei mincinoşi (la idoli); cei care cred altfel decât ne învaţă Biserica Ortodoxă; cei care iubesc altceva mai mult decât Dumnezeu”.

Scene horror: dinţii de fier care ucid un sfânt

Dacă sunteţi dintre cei care consideră că povestirea „Puiul”, de Ion Alexandru Brătescu-Voineşti, este prea dură pentru copilul dumneavoastră, iată ce învaţă el la ora de religie. Doar în cele mai dure jocuri pe calculator mai vezi aşa ceva. E prezentată scena uciderii Sfântului Mamant, care sfârşeste după ce criminalii „au înfipt în el o ţepuşă cu trei dinţi de fier”. Când păşeşte în clasa a VI-a, profesorul îl învaţă pe şcolar păcatele „strigătoare la cer”, printre care se regăsesc crima, răpirea şi necinstirea aproapelui, dar şi „sodomia”. Anul următor, învăţăcelul este sfătuit să îşi facă „numai prieteni credincioşi”. Asta învaţă copiii români la ora de religie. Părinţii care au decis să îşi retragă copiii de la ora de religie spun că este un exemplu clar de îndoctrinare religioasă în şcoli. Asta în condiţiile în care trăim într-un stat laic. 

Evenimentul Zilei” vă prezintă mai jos povestea unui tânăr licean ateu, înjosit în faţa colegilor de profesorul de religie. Este un caz grav, mai ales că profesorul încalcă cel puţin o lege: 489/2006, cea care garantează libertatea religioasă.

Au fost şi situaţii când părinţii au schimbat regula în ceea ce priveşte predarea religiei în şcoli. Se întâmpla în anul şcolar ’95-’96, la liceul „Caragiale” din Bucureşti, când ora de religie a fost înlocuită cu una de istoria religiilor. Însă pentru o singură clasă. „Fiul meu, ateu, a studiat cu plăcere istoria religiilor. Religia este o parte din istoria omenirii. I-a plăcut atât de mult încât a pus mâna pe Ghilgameş şi l-a citit”, ne spune Igor, tatăl lui Andrei.

Biserica nu încurajează habotnicia

Biserica Ortodoxă Română (BOR) militează pentru studierea religiei în şcoli, însă nu încurajează habotnicia. De altfel, în mesajul transmis la începutul anului şcolar, Patriarhul Daniel declara: „Pe lângă orele de religie din învăţământul de stat, BOR face eforturi să-i educe pe copii în spiritul iubirii de Dumnezeu şi de oameni, prin promovarea rugăciunii, a prieteniei şi a întrajutorării, şi să prevină abandonul şcolar cauzat de sărăcie sau de absenţa părinţilor plecaţi la muncă în străinătate”.

PROFESORUL DE RELIGIE CĂTRE ELEV: „Eşti purtătorul celui mai mare păcat: ateismul! Mă voi ruga pentru tine” George are 17 ani şi este elev în clasa a XI-a la un colegiu naţional din Piteşti. Este tot ce ne poate spune, îi este teamă să nu aibă de suferit în urma dezvăluirilor sale. La sfârşitul anului şcolar trecut, băiatul a fost aspru criticat pentru că este ateu şi „îndrăzneşte” să participe la ora de religie.

Înjosit în faţa clasei „Mi s-a atras atenţia că sunt purtător al celui mai grav păcat pentru o persoană, ateismul. Profesorul mi-a spus chiar că se va ruga pentru mine, în speranţa că îmi va veni mintea la cap şi mă voi îndrepta”, ne spune el. Primea atenţionarea chiar în faţa clasei, de faţă cu ceilalţi colegi. Deşi, spune el, „nu am deranjat ora în vreun fel, aşa cum fac alţi colegi”. Stătea în picioare, dar nu se ruga Pentru George a fost un şoc, mai ales că profesorul de religie era un „tip calm”. Însă în ora care a aflat că unul dintre elevii săi este ateu, s-a dezlănţuit pur şi simplu. Cadrul didactic şi-a dat seama că ceva nu e în regulă la sfârşitul unui curs, la momentul rugăciunii. Andrei s-a ridicat în picioare alături de colegii săi, dar nu şi-a împreunat mâinile pentru rugăciune. „Fiind ateu, eu nu mă rog şi nu mă închin, dar am bunul simţ să stau în picioare alături de colegi”, ne explică el. În acest an, a ales să meargă în continuare la ora de religie, în speranţa că profesorul nu va răbufni din nou. Elevii se pot retrage de la ora de religie, printr-o simplă cerere pe care o înaintează directorului şcolii, însă mulţi ezită să o facă deoarece media de la religie o „saltă” pe cea generală. Aceasta din urmă poate face diferenţa între un candidat admis sau respins la facultate. George crede că, într-un sistem şcolar normal, religia ar trebui să fie materie opţională şi să nu se acorde note. El spune că ora de religie e un monolog, un discurs al profesorului, care nu trebuie întrerupt de elevi.

Ora de religie: un monolog. Profesorul zice, elevul crede „Problema este că nu putem aborda aproape niciun subiect despre care am dori să ştim mai multe opinii, profesorii de religie (cel puţin cei pe care i-am întâlnit) au o gândire fixă, un orizont extrem de restrâns. Să ceri argumente la ora de religie devine chiar un păcat”, atrage atenţia elevul. „Să ceri argumente la ora de religie devine chiar un păcat. Ora de religie este practic un monolog” GEORGE, licean din Piteşti CAZUL „CARAGIALE” Andrei a făcut parte din prima generaţie care a studiat obligatoriu religia. Tatăl său povesteşte cum s-a răsculat o clasă întreagă împotriva unei „materii absurde” Andrei era în clasa a IX-a la Liceul Ion Luca Caragiale din Bucureşti, actual colegiu naţional. Nu făcuse deloc religie în anii de şcoală de până atunci, dar s-a trezit practic obligat să urmeze acest curs. „De 200 de ani, familia noastră e una de atei. Ştiu sigur de străbunici, de bunici şi de părinţi, dar am aflat că tradiţia e chiar mai veche”, spune Igor, tatăl băiatului, care a preferat să nu îşi dezvăluie întregul nume.