Browse By

O nouă încercare de căutare a mormântului lui Gheorghe Pașca și Gavrilă Rus, uciși de Securitate la 5 februarie 1956

Gheorghe Pașca (stânga) și Gavrilă Rus (dreapta)

Gheorghe Pașca (stânga) și Gavrilă Rus (dreapta)

București, 9 mai 2017. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a organizat și desfășurat în ziua de 2 mai 2017 o nouă investigaţie de teren în oraşul Năsăud, jud. Bistriţa-Năsăud. Acțiunea a urmărit reluarea și continuarea prin săpătură arheologică a demersului început în 2014 pentru descoperirea mormântului comun unde au fost înhumați Gheorghe Paşca şi Gavrilă Rus, victime ale Securităţii ucise prin împuşcare în urma unei confruntări armate desfăşurate în zona satului Bichigiu, jud. Bistriţa-Năsăud.

Gheorghe Paşca s-a născut la 13 aprilie 1901 în localitatea Săliştea de Sus, jud. Maramureş. Părinţii săi au fost Gavrilă şi Maria, aceştia având împreună 12 copii. Gheorghe Paşca avea ca preocupări principale dogăritul, albinăritul şi, mai ales, vânătoarea, fiind un bun cunoscător al munţilor şi pădurilor din zona Maramureşului. Treptat, a ajuns la o stare materială relativ prosperă, devenind o persoană cunoscută în zonă, la aceasta contribuind prestigiul şi popularitatea sa, calităţile sale de vânător vestit, dar şi faptul că a cununat multe familii tinere din zonă. A fost căsătorit cu Anisia, cu care însă nu a avut copii.

Potrivit unor mărturii, Gheorghe Paşca a intrat în vara anului 1946 în conflict cu autorităţile ca urmare a refuzului său de a-şi preda puşca de vânătoare cu lunetă, aşa cum erau dispoziţiile legale de atunci. Fiind căutat de Poliție și Siguranţă, şi-a părăsit gospodăria şi s-a refugiat în munţi. Alte mărturii susţin că Paşca îi detesta pe comunişti, manifestându-se în mai multe rânduri deschis împotriva acestora. Oricum, el a devenit destul de repede un proscris pentru regimul comunist.

Presiunile asupra membrilor familiei Paşca aveau să fie tot mai puternice în perioada următoare, ceea ce l-a determinat şi pe fratele său Dumitru, în 1949, să-şi părăsească locuinţa şi să se alăture lui Gheorghe Paşca. Concomitent, în comuna învecinată, Dragomireşti, au fost depistate persoanele implicate în organizaţia Lupta împotriva comunismului, acestea fiind nevoite să se refugieze în munţi. Pentru o scurtă perioadă de timp fraţii Paşca s-au integrat în acest grup, însă după uciderea lui Dumitru de către securişti, în februarie 1950, Gheorghe Paşca a preferat să reziste mai mult izolat, sporindu-şi astfel şansele de supravieţuire. A păstrat însă legătura cu membrii acestei organizaţii, furnizându-le informaţii, arme şi muniţii până la anihilarea treptată a tuturor componenţilor grupului.

În continuare au existat mai multe tentative ale Securităţii pentru a-l captura pe Paşca, însă acesta a reuşit întotdeauna să le dejoace. În decembrie 1950, Securitatea a trimis-o în munţi pe Ioana Vlad, o tânără din Săliştea de Sus, pentru a-l găsi pe Paşca şi a comunica locul în care acesta se află. Ioana era născută în 1925 şi se cunoştea de mai mult timp cu Paşca, pe care l-a sprijinit clandestin în mai multe rânduri. Acesta a lămurit-o să nu se mai întoarcă în sat şi să rămână alături de el. Cei doi au trăit împreună până în iunie 1953, în acest timp născându-se o fetiţă, Ioana, şi se aştepta un al doilea copil. Au locuit mai mult timp într-un bordei săpat în Măgura Telciului, un loc situat în zona comunei Telciu din nordul jud. Bistriţa-Năsăud. Pe baza unor informaţii obţinute de la un localnic, în iunie 1953 trupele de securitate i-au împresurat pe cei doi în timp ce se aflau în acel bordei. Ioana Vlad a fost prinsă, însă Gheorghe Paşca a reuşit să scape. Ioana a trecut prin interogatoriile Securităţii şi a fost închisă la penitenciarul din Satu Mare unde, la 23 august 1953, a născut al doilea copil, pe Gheorghe, care a decedat în 2016.

Fig. 5. Locul bordeiului de pe Valea Arșiței unde au murit cei doi partizani (Foto: 2014).

Fig. 5. Locul bordeiului de pe Valea Arșiței unde au murit cei doi partizani (Foto: 2014).

După patru luni de detenţie, aceasta a fost eliberată şi s-a reîntors acasă, fiind ţinută permanent sub observaţie. În anii ce au urmat, Gheorghe Paşca şi-a vizitat pe ascuns în mai multe rânduri familia. Securitatea supraveghea cu maximă atenţie zona în care activa partizanul, controlând şi interogând orice efectuat cercetările din 2014. Din păcate, nici de această dată nu s-au descoperit elemente care să presupună sau să indice prezența mormântului comun pe locul verificat. În eventualitatea depistării mormântului, IICCMER ar fi solicitat imediat Parchetului Militar redeschiderea cazului. Există însă posibilitatea reală ca mormântul căutat să fi fost afectat, parțial sau chiar în întregime, de înhumările ce s-au practicat în perimetrul vizat în ultimele șase decenii.

Cercetările arheologice din ambele campanii de căutare au fost efectuate de echipa specializată de arheologi ai IICCMER, alcătuită din Gheorghe Petrov, Paul Scrobotă şi Horaţiu Groza. Intervenția recentă a fost sprijinită de Protopopiatul Ortodox Năsăud (preot protopop Ioan Dâmbu), Parohia ortodoxă din Nepos, com. Feldru (preot Vasile Rus) și Colegiul Economic din Năsăud (profesor Dorel Bidică, directorul școlii, și profesor de istorie Ştefan Bachiş).

Fig. 6. Aspecte din timpul sondajului arheologic efectuat în Cimitirul din Năsăud (Foto: 2 mai 2017).

Fig. 6. Aspecte din timpul sondajului arheologic efectuat în Cimitirul din Năsăud (Foto: 2 mai 2017).

Ilustraţie:

Fig. 1. Gheorghe Paşca. Fotografie din anul 1948 aflată în actul de identitate (Arhiva CNSAS).

Fig. 2. Gavrilă Rus. Fotografie provenită din arhiva familiei.

Fig. 3. Cadavrul lui Gheorghe Pașca fotografiat în Năsăud (Arhiva CNSAS) (stânga) .

Fig. 4. Cadavrul lui Gavrilă Rus fotografiat în Năsăud (Arhiva CNSAS) (dreapta).

Fig. 5. Locul bordeiului de pe Valea Arșiței unde au murit cei doi partizani (Foto: 2014).

Fig. 6. Aspecte din timpul sondajului arheologic efectuat în Cimitirul din Năsăud (Foto: 2 mai 2017).