Iluminarea

Iluminarea

Iluminarea

Dimineaţa se apropia cu paşi repezi. Luminile oraşului se stingeau pe rând, făcând loc luminii zilei. Era  ora la care, Namaste, prietenul şi fratele meu spiritual din San Diego mă aştepta pe net să comunicăm. Am pornit calculatorul. După câteva secunde i-am privit chipul. În acea dimineaţă era altfel ca de obicei. Faţa îi era răvăşită. În privire avea ceva ciudat, straniu. Era o lumină şi o tristeţe totodată. El era şeful clinici “Noble Reiki” din San Diego. Era cunoscut pe plan mondial, ca specialist în reiki. L-am cunoscut cu câţiva ani în urmă, când încă mai credeam în magia albă şi când eram în căutarea  secretelor miracolelor făcute de Hristos, Ilie şi alţi profeţi.

În dimineaţa aceia, avea altceva decât optimismul lui obişnuit. Sau…:

“Ştii? Toate minunile, toate incantațiile, toate invocațiile, toate însănătoşirile, ce le-am făcut nu înseamnă nimic. Mi-am dat seama că toate experimentele mele, nu înseamnă nimic, nimic. Sunt un biet magician. Tot ce-am practicat până acum este vrăjitorie, nu înţelepciune. Am un gust amar. Când eşti înțelept, nu ai nevoie de baghete, poţiuni magice sau incantaţii pentru a face minuni.

Un înţelept poate face conştient ceea ce oameni pot face numai în vis. De ce ? Fiindcă are un alt fel de a privi lucrurile. Aceasta este diferenţa prin care se deosebeşte un vrăjitor, un om obişnuit sau un înţelept. El cunoaşte ADEVĂRUL. El nu se lasă prins în iluziile vieţi, ca omul obişnuit. Un înţelept are ştiinţa Alchimiei, adică puterea de a transforma totul numai prin gând. Alchimia nu este puterea de a transforma plumbul în aur. Aceasta este o definiţie dată de ignoranţi. Alchimia transformă spiritul, făcându-l nemuritor în timp şi spaţiu.

Cum se poate?

Mai întâi, este întoarcerea la inocenţă, la starea de copil, la puritatea lui, la modul lui de a vedea lucrurile. Pentru copil, lumea este un loc magic, doar când creşti şi începi să înveţi să pui lucrurilor etichetă începi să priveşti ca un om. Pentru copil, pomul înseamnă viaţă, norul înseamnă viaţă, fluturele înseamnă viaţă, râul înseamnă viaţă. Mai târziu, nu mai priveşti pomul, îi vezi doar numele. O dată măcar ai putea să te opreşti, să-ţi aminteşti vorbele lui Hristos:”…şi , când va găsi,/el va fi uluit,/el se va minuna/şi el va domni peste TOTUL”.

Pasul următor este conştientizarea locului magic, care te duce într-o stare de inexplicabilă fericire, şi asta fiindcă tot ce-i nemulţumeşte pe oameni, pe înţelept nu-l mai atinge. El nu mai are interese, este în deplină armonie cu legea firii, cu legea divină, este fiu de Dumnezeu.

Înţeleptul ştie că toate lucrurile sunt evolutive, totul este trecător. Nu există rău şi bine. Binele este un confort pe care vrem să-l păstrăm, dar acest lucru produce o blocare a evoluţiei. Legea divinităţii este evolutivă. Totul este în puterea divină, îşi schimbă necontenit forma. Nimic nu ne aparţine şi totuşi nu poţi pierde ceva, pentru că toate sunt parte din Tine, din conştienţa Ta. Şi Tu astfel eşti parte din Dumnezeu. “Acesta este acela”. Totul este făcut prin puterea lui Dumnezeu, care-şi schimbă necontenit forma. Tot ce a fost odată este încă aici, s-a schimbat doar forma. Un înţelept nu se teme de moarte, pentru că El ştie că moartea este o minciună. El a trăit şi va trăi veşnic. El ştie că este nemuritor.

Un înţelept, prin conştienţa sa este identic cu Universul şi astfel este Una cu Divinitatea, cu Dumnezeu. De-ndată pătruns adevărul acestei revelaţii, legile timpului şi spaţiului îşi pierd sensul şi valabilitatea, totul devine armonie cu legile firi, legile divinităţii, totul e libertate. Iisus a fost un înţelept, Buddha a fost un înţelept, Krishna a fost un înţelept. Acelaşi înţelept ai putea fi Tu.

Corpul tău este energie în repaos. Îl vezi solid, dar nu e. El este format din atomi. Dacă am mări un atom de hidrogen la mărimea unei mingi de fotbal, electronul lui ar fi la 5 kilometri de el. Nu mai eşti solid. Totul se leagă prin unde, prin cuante, totul este putere divină. Conştiinţa care o înveţi la şcoală sau la biserică te blochează, te leagă, e moarte. Conştienţa înţeleptului e undă, e magie, e libertate, e trăire, e viaţă. Iată de ce înţeleptul poate fi fericit. Universul solid este o minciună, o iluzie. Adevărul este că toţi suntem unul şi unul este Dumnezeu, acţionând cu toate elementele simultan.

Ne temem de pierderea propriei identităţi, dar din moment ce suntem parte din Dumnezeu, ce se poate pierde? Numai rolul nostru într-un act al nesfârşitei piese a vieţii. Un înţelept ştie aceasta şi acţionează în consecinţă. Iisus mergea pe apă, Buddha levita în aer. Ne închinăm lor şi îi tratăm ca pe zei, dar ei au negat aceasta. Din contră Hristos spunea:

“Dar împărăția este înlăuntrul vostru

Şi-n afara voastră.

Când vă veţi cunoaşte  pe voi înşivă

Atunci veţi fi cunoscuţi

Şi veţi şti că voi sunteţi

Fii Tatălui cel viu”

Petru şi-a luat puterea credinţei şi a mers şi el pe apă pentru ca apoi când s-a îndoit, a început să se scufunde. Iată secretul secretelor,înlăturarea îndoielilor asupra unităţii cu divinitatea, cu Dumnezeu. Dacă poţi face asta, nu există miracol pe care să nu-l faci.

Un înţelept este un spectator la piesa vieţi. El nu este doar un actor, ci şi un spectator. El îşi joacă rolul lucid şi conştient că joacă doar un rol, în timp ce oameni de rând cred că rolurile lor sunt reale şi-şi uită adevăratele identităţi spirituale. Puterea unui înţelept este puterea iubirii absolute, iubirea de viaţă. Iubirea nu înseamnă simţăminte, acestea sunt periodice. Iubirea este divină, dizolvă toate mizeriile. Când iubeşti cu adevărat, nu eşti mândru, ci umil. Iubirea este mai mult decât o emoţie. Este starea firească de Dumnezeu, iar a iubi Universul înseamnă să trăieşti într-o pace de nezdruncinat.

Iubirea oamenilor obişnuiţi este efemeră, trecătoare. Trece de la un obiect la altul, de la un individ la altul şi se transformă în ură dacă nu împlineşte aşteptarea. Iubirea adevărată nu se schimbă, înţeleptul nu are aşteptări. Iubirea înţeleptului este felul lui de a fi. Este starea firească a forţei divine, a armoniei divine, a libertăţii. Pentru a fi înţelept trebuie să-ţi depăşeşti Sinele, să-l înlături cu tot harnaşamentul de sentimente: frică, egoism, furie şi mândrie. Trebuie să te eliberezi.

Numai conştienţa ne poate transforma.

Pentru oameni, iubirea este un sentiment cât se poate de personal, pentru înţelept, este o forţă universală. Pentru oameni, iubirea este o ataşare, pentru înţelept, este o detaşare.”

Privirea-i tristă îl părăsi pe parcursul mesajului. Acum avea ochii plini de lumină şi o aură sfântă îi strălucea pe frunte. La San Diego era miezul nopţii.

C.P.