Daniel Fenechiu și-a dat demisia din PP-DD

Acum exact patru ani si trei luni, împreună cu un grup de prieteni, am hotărât să punem pe roate un proiect politic nou, respectiv să construim un partid politic altfel, care să se adreseze celor mulţi şi ignoraţi de mai toate partidele politice postdecembriste. Un proiect pe cât de dificil, pe atât de provocator, care după multe luni de trudă şi speranţă, de provocări şi eşecuri – pe care doar entuziasmul simpatizanţilor a putut sa le învingă, nu doar că s-a concretizat prin înregistrarea PP-DD în registrul partidelor politice, dar a şi fost validat prin votul a peste un milion de români. În cifre, un an de existenţă legală a însemnat 68 de parlamentari, 31 de primari şi peste 3200 de consilieri judeţeni şi locali.

După patru ani şi trei luni de devotament şi sârguinţă, după ce am pus bazele şi am reuşit să facem din PP-DD cel mai de succes proiect politic nou din România ultimilor ani, în numai trei luni de cârdăşie cu PSD, partidul nostru, adică una dintre principalele forţe politice a ţării noastre, a ajuns o ruină, iar eu am fost pus în faţa unei alegeri.

Aveam de ales între a rămâne acelaşi om integru, demn, curajos, liber, să gândesc şi să spun ce vreau, capabil să mă uit în ochii oricui fără a mă simţi vinovat sau între a sacrifica tot ceea ce am reprezentat 45 de ani şi a fi complice la o înşelăciune politică.

Alegerea nu a fost dificilă, dar despărţirea s-a dovedit complicată. Nu am luat cu inimă uşoară această decizie, care era însă profund necesară. Nu mai puteam rămâne în PP-DD şi să girez cu numele meu, cu reputaţia mea, cu încrederea pe care mii de oameni au investit-o în mine, o aventură politică între partidul la crearea căruia am participat şi partidul cu care nu doar m-am luptat cu toată forţa, dar care destructureaza practic PP-DD-ul. Alianţa PP-DD și PSD reprezintă un semn al bolii care macină PP-DD de mult timp şi care face ca oameni valoroşi sa plece, ca cetăţenii să se îndepărteze de partid, ca voturile să se evapore, iar construcţia politică să se macine din interior.

Nu pot asista ca PP-DD, un partid pentru care am muncit cu trup şi suflet, dar mai ales cu suflet, sa intre in disolutie sub privile senine ale conducerii, care este preocupată doar de a seca partidul de orice resurse mai poate acesta oferi.

Nu pot asista, în bună ştiinţă şi cu deplină conştienţă, la disiparea speranţelor şi entuziasmului care a generat un milion de voturi şi la înlocuirea acestor cu sentimentul zădărniciei trudei celor care au crezut că se poate şi au demonstrat că se poate. Pentru că
atât eu, cât şi cei cu care am plecat la drum acum patru ani şi trei luni, am fost convinşi că se poate, iar votul românilor de la alegerile locale şi parlamentare a fost dovada că şi românii credeau că se poate. Cuprinşi de încredere şi entuziasm, alegătorii, oamenii cărora noi le-am promis loialitate, ar fi iertat, probabil, orice: ar fi iertat greşeli din neştiinţă sau lipsă de experienţă, ar fi iertat insuccesele sau chiar eşecurile, ar fi iertat sau măcar ar fi înţeles chiar şi unele dezertări produse în timp. Ar fi iertat toate acestea cu condiţia ca noi să fi continuat să fim aceeaşi luptători pentru interesele lor şi să le fi explicat că deşi poate am pierdut unele bătălii, nu am renunţat să purtăm războiul.

Din păcate, aceste lucruri nu s-au întâmplat. Partidul a comis păcatul capital: a nesocotit oamenii considerând că i se cuvine pe veci, o încredere şi o susţinere pentru care nu depune niciun efort.

Am luat decizia de a mă despărţi de PP-DD. Am luat această decizie astăzi, după ce în ultimele zile am discutat, ore în şir, cu sute de oameni ai organizaţiei PP-DD sector 4. Oameni ca şi mine, ca toţi cei care au crezut că se poate face politică pentru oameni nu
pentru politicieni. Oameni care, ca şi mine, au fost înşelaţi. Oameni care, ca şi mine, nu mai pot accepta situaţia.

Am decis să îmi dau demisia din PP-DD pentru a putea rămâne egal cu mine însumi: curajos şi demn, integru şi liber să gândesc şi să vorbesc şi pentru a mă elibera de tirania unei minorităţi care ameninţa să-mi sufoce spiritul, aşa cum a sufocat spiritul atâtor altor membri.

Bucureşti, 25 septembrie 2014

Daniel Fenechiu