Browse By

Anotimpul Copilăriei – poezie

2 copii sub frunze, toamna

2 copii sub frunze, toamna

Nori de cenuşă
Flori cresc în umbră
Pământul se destramă…
Nu mai contează
Lumea visează…


Oare câţi dintre noi avem puterea să ne desprindem în fiecare clipă, să ne întâlnim ca ciocârlia în văzduhul fară margini?
Să simţim că ceva ne împrejmuieşte, ne hrăneşte, ne răsfaţă şi ne îndrumă?
Cât timp suntem angajaţi în actul creaţiei, simţim clocotind în noi puteri nebănuite irezistibile.
Suntem atunci în stare să dărâmăm toate stavilele, să atingem zările infinitului.
Câtă amărăciune ne cuprinde însă atunci când suntem siliţi să revenim aici, în lumea umbrelor
printre atâtea fiinţe dezamăgite şi lucruri cenuşii?
… şi pentru a ne salva din lumea această urâtă şi murdară, din această Apocalipsă a mizeriei
umane, pentru a nu naufragia, am ales Anotimpul copilăriei.
Publicaţii pentru copii, televizor, calculator, tentaţii pozitive dar şi duşmani ascunşi totodată,
iar timpul devine parcă tot mai limitat…
O mare fericire?…
O mare nenorocire?…
Faceţi media.
Dar joacă şi jocurile?…
Copilăria este unică pentru fiecare şi trebuie trăită cu toate ale ei.
S-ar putea spune că avem aproape tot ce ne dorim.
S-ar putea spune că avem aproape totul şi totuşi, aproape nimic.
Ce mi-am dorit să realizez?
„Din puţin – mult
Din anarhie – organizare
Din contrast – echilibru”
Platon spunea: „Rostul vieţii este de a ajuta oamenii pentru că împreună să fim fericiţi.”
– Şi atunci?…
„Aminteşte-te că ţara este familia ta.
Crede în Dumnezeu.
Dă şi ţi se va da.”
Aceste imperative nu sunt de fapt decât câteva din poruncile dăinuirii desprinse din Cartea lui
Dumnezeu.

Fundaţia U.D.O.M.R cu sediul în Arad şi filiala în Moldova, Ardeal, Muntenia, prin acest gest
umanitar – poezie – se vrea – o vibraţie în timp.