Browse By

5. Relieful major în România

Harta cu relieful geografic al României

Harta cu relieful geografic al României

a. Unități montane carpatice (relieful montan)

= prezent între 300-2544m, medie este de 950m

= puternic fragmentat de depresiuni, văi longitudinale şi transversale, pasuri-trecători→umanizare şi circulație intensă

= vârfuri ascuțite, abrupturi, creste, culmi prelungi, rotunjite sau aplatizate, platouri netede, văi înguste şi abrupte.

= Masive formate din: roci cristaline, roci sedimentare, roci vulcanice

1. Carpații Orientali

  • Este cea mai extinsă ramură a Carpaților 52.2 %, extinși pe 3º latitudine
  • Formați în orogeneza alpină
  • Înălțimea medie 1300-1400m (maximă 2303 m Vf. Pietrosu);
  • Culmile sunt orientate pe direcția NV – SE, dispuse pe trei șiruri paralele(şisturi în centru, fliş în est și vulcanici în vest
  • Mulțimea depresiunilor, culoarelor de vale şi a trecătorilor → masivitatea redusă 26%
  • Forme variate de relief( reliefului glaciar, vulcanic la peste 2000m altitudine
  • Împărțit în trei subdiviziuni transversale: nordică, centrală și sudică

2. Carpații Meridionali

  • Orientarea generală Est – Vest; Au cea mai redusă suprafață din Carpați(21%) şi lățime
  • Cel mai înalt sector al Carpaților (de aici şi numele de Alpii Transilvaniei)
  • Altitudinea medie este de peste 1400m (maximă este de 2544m în vf. Moldoveanu şi 2535m în vf. Negoiu
  • Sunt cei mai masivi
  • Sunt alcătuiți predominant din roci dure (şisturi cristaline cu intruziuni granitice) numai pe margini din calcare şi conglomerate (relief carstic); Prezența reliefului glaciar şi periglaciar;
  • Prezența suprafețelor de netezire (platforme de eroziune)
  • Văile transversale îi împart în patru grupe Carpații Bucegi; Carpații Făgăraş; Carpații Parâng; Carpații Retezat-Godeanu

3. Carpații Occidentali

  • Sunt cei mai scunzi dintre ramurile carpatice, culmile se mențin în general sub 800 m (26%)
  • Altitudinea medie este de 650m → lipsa reliefului glaciar (maximă 1849 m, în vârful Bihor)
  • Alcătuiți dintr-un mozaic de roci →Varietatea reliefului
  • Sectorul cel mai fragmentat cu multe depresiuni, culoare de vale, trecători → aspectul discontinuu al lor
  • Predomină relieful pe roci dure și carstic 2467kmp. Prezența depresiunilor golf și a văilor de tip defileu
  • Intră în contact direct cu muntele în zona munților Zarandului;
  • Văile transversale îi împart în două sectoare – Carpații Banatului; Carpații Apuseni

4. Depresiunea Colinară a Transilvaniei

  • Fundament carpatic puternic faliat și scufundat la adâncimi de 2000-6000m, acoperit la suprafață de roci sedimentare
  • Structura geologică conține cute diapire, domuri și straturi monoclinale
  • Orientare de la E şi NE către V şi SV
  • Altitudinea medie este de 425m (maximă este de 1080 m, d Becheci, 1060m în d Firțuş, 1028 în D Şiclodului)
  • Relieful caracteristic este cel de dealuri, depresiuni, văi largi, domuri, cueste; Frecvența alunecărilor de teren
  • Este structurată astfel

– Zona marginală(submontană) – cu strate cutate care conțin sare „cute diapire”)

– Zona centrală(de podiş) – cu strate bombate (boltite) care conțin pungi de gaz metan denumite „domuri”

b. Unități de dealuri şi podişuri(Relieful de dealuri şi podişuri)

= prezent între 300-800m, par în interiorul şi exteriorul arcului carpatic

= prezintă culmi rotunjite şi domoale, platouri, văi cu lunci largi şi terase, depresiunii cu relief accidentat.

= altitudini variate, structură monoclinală sau cutată

1. Dealurile de Vest

  • O fâșie aproape continuă între Valea Someșului și Valea Dunării, formată din depuneri sedimentare ale apelor de munte
  • Se prezintă ca un piemont de eroziune cu o altitudine medie de 400m

a. mai înaltă (M preluca 810m) și mai masivă în nord, o unitate de legătură între Carpați, puternic coborâtă tectonic

b. partea sudică mult mai fragmentată și discontinuă cu măguri de roci vulcanice, cu înclinare EST-VEST

  • Pătrund sub forma unor golfuri, în lungul râurilor alături de câmpie; t
  • Se aseamănă cel mai bine cu Podişul Getic sub aspectul genezei şi evoluției

2. Subcarpații

  • S-au format prin tectonizarea sedimentelor (cutare) ca şi munții la sfârşitul neozoicului şi începutul cuaternarului
  • Alcătuiți din roci mai moi:gresii,marne,argile,nisipuri,pietrişuri; Sunt mai scuzi ca munții, cu altitudini 1000m (300m -1000m)
  • Altitudinea maximă este de 1218 m în Dealul Chiciora şi 1018 m în Măgura Mâțău
  • Strate cutate până la verticală, cu sâmburi de sare numite cute diapire (fenomenul de diapirism specific Subcarpaților şi zonei submontane a Depresiuni Transilvaniei); Frecvența proceselor de versant;
  • Relieful este format în general din două aliniamente de depresiuni (submontane şi intracolinare) închise de două aliniamente de dealuri de tip subcarpatic: măguri = dealuri semețe şi izolate şi muscele = culmi prelungi

3. Podişul Moldovei

  • Unitate de platformă care se suprapune pe un fundament foarte vechi
  1. jumătatea de nord (la nord de Iaşi) stă pe fundamentul platformei Est Europene (foarte vechi)
  2. jumătatea de sud (la sud de Iaşi) stă pe un fundament asemănător Podişului Dobrogei, format dintr-o zonă de scufundare lentă
  • Este alcătuit din roci sedimentare vechi în nord (argile, calcare, gresii) şi recente în sud (pietrişuri,nisipuri, argile); Stratele au o înclinare foarte redusă, SE în direcția retragerii apelor
  • Altitudinile medii sunt de 300-400m, iar cea maximă este de 688m în dealul Ciungi
  • Relieful structural tipic din cauza dispunerii sedimentelor, platouri structurale, cueste (coaste) – Coasta Iaşilor, dealuri de podiş pe structuri orizontale despărțite de văi largi şi înguste; Nu se întâlnesc structuri cutate
  • Frecvența alunecărilor de teren, datorită substratului şi acumulării apei. P.Sucevei; C.Moldovei; P.Bârladului; C.Siretului

4. Podişul Dobrogei

  • Cel mai vechi şi complex teritoriu la țării;
  • Este o unitate de orogen în nord și de platformă în sud cu înclinări variate V-E (nordul & centrul) & E-V (sudul);
  • Prin altitudinea redusă a reliefului 100-467m (media sub 200m) poate fi considerat şi ca o regiune de câmpie
  • Relieful este variat datorită alcătuirii geologice variate

a. partea nordică (M-ții Măcin) – formată din roci vechi (granit), cu o structură cutată, rest al lanțului hercinic

b. partea centrală (Pod. Casimcei) – formată din roci foarte vechi (şisturi verzi), cu relief montan caledonian

c. partea sudică (Pod. Dobrogei de Sud) – formată din roci mai recente (calcare , gresii), foarte larg ondulate, care dau un relief rigid, cu frecvente abrupturi; Partea centrală şi sudică sunt acoperite de o pătură groasă de loess: M.D.N; P.D.C; P.D.S

5. Podişul Getic

– Este format din depuneri sedimentare (predominant pietrişuri şi nisipuri), înclinate foarte uşor de la nord la s

– Relief de dealuri alungite, domoale şi lățite puternic fragmentat de ape numite piemont(piciorul muntelui);

– Frecvența proceselor de versant

6. Podişul Mehedinți

c. Unități de câmpie (relieful de câmpie)

= prezent între 0-300m, format prin colmatarea unor vechi bazine lacustre cu sedimente aduse de râuri din car

= interfluvii largi şi plate, văile cu lunci întinse; există câmpii de subsidență, tabulare, terase, glacis, piemontane

1. Câmpia Română

  • Cea mai extinsă zonă de câmpie 20% formată pe locul unui fost mare, prin umplerea acestuia cu sedimente aduse de râuri
  • Orientare N-S, după cum curg râurile, dar şi de la V-E,cum s-au retras apele marelui lac din cuaternar
  • Este alcătuit din formațiuni sedimentare recente peste care s-au depus un strat de loess cu grosimi 6m spre vest și 40m spre Est
  • Altitudinile sunt cuprinse între 320m – 5m la vărsarea Siretului în Dunăre (media, este 50-90m)
  • Relieful este caracterizat prin văi largi (cu lunci şi terase) şi câmpuri, ca nişte platouri cu mici adâncituri de tasare denumite crovuri, care la ploi sunt umplute cu apă dând naştere lacurilor sărate şi amare.
  • Tipuri genetice de câmpii: câmpii înalte (piemontane, glacis), de 200-300m, câmpii joase de subsidență(de lăsare), câmpii orizontale (tabulare), câmpii de terase – Olteniei

2. Câmpia de Vest

  • Reprezintă o fâșie îngustă de 15-70km(partea Câmpiei Panonice-o zonă depresionară cu un relief e câmpie)
  • O regiune de sedimentare lacustră, pe un fundamenta puternic faliat și scufundat
  • Altitudinea medie este de 100m, iar altitudinile scad de la Est (140-150m) la Vest (100m)
  • S-a format prin umplerea unei mări (Marea Panonică)cu sedimente aduse de râurile ce coboară din estul său (nisip, pietriş, argile, mâluri peste care s-a depus loessul)
  • Pătrund împreună cu Dealurile de Vest sub forma unor depresiuni golf ; Intră în contact direct cu muntele
  • Prezintă trei tipuri genetice de câmpii: câmpii înalte (piemontane, glacis) – peste 100m, câmpii orizontale (tabulare), câmpii joase (subsidență) – sunt mlăştinoase cu văi largi, cursuri rătăcitoare(divagante) ale râurilor.

3. Câmpia Deltei Dunării

– Este cea mai nouă şi cea mai joasă regiune de câmpie.

– Este situată în partea de est la vărsarea Dunării în Marea Neagră.

– Ocupă o suprafață de 4340 km²împreună cu sectorul lagunar Razim

  1. Relief, aspecte specifice şi diviziuni
  • S-a format prin umplerea cu aluviuni aduse de fluviu şi mare, a unui vechi golf al Mării Negre în urmă cu 10000 (existența unor mari cantități de aluviuni, lipsa mareelor, panta redusă a fluviului şi platformei continentale, curenții circulari ai Mării Negre şi oscilațiile nivelului Mării Negre)
  • Este o câmpie joasă în formare prin aluvionare
  • Altitudinea medie este de 0,5 – 1m(maximă este de12,5m în grindul Letea şi de 47m în insula Popina)
  • Relieful după altitudine şi nivelul apelor este format din: uscaturi numite grinduri şi ostroave (relieful emers), depresiunile, brațele (relieful submers),