4. Unități majore de relief ale Europei

Unitățile sunt grupate pe trepte de relief și substratul genetic din Europa, iar cele mai reprezentative sunt:

A. Unități montane: aparțin unor sisteme formate în trei etape distincte

    Unități alpine (finalul mezozoicului și în neozoic)

1. Munții Alpi

- limite: Marea Ligurică în vest și Câmpia Panonică în est;
- formați în orogeneza alpină (mezozoic) prin încrețirea scoarței terestre;
- domină rocile metamorfice;
- lungime – 1200 km;
- altitudini de peste 4000 m; max: 4807m Vf. Mont Blanc;
- prezența reliefului glaciar;
- prezența reliefului carstic;
- prezintă masivitate.

2. Munții Carpați

- limite: din Bazinul Vienei (C. Panonică) până în Valea Timokului;
- formați în orogeneza alpină (mezozoic) prin încrețirea scoarței terestre;
- domină rocile metamorfice;
- au traseu sinuos și sunt mai fragmentați decât Alpii;
- altitudinea max: 2655 m – Vf. Gherlakovka din M. Tatra;
- prezența reliefului glaciar; – prezența reliefului carstic;
- prezența reliefului vulcanic – cel mai lung lanț vulcanic din Europa;
- prezintă masivitate în Carpații Meridionali și în M. Tatra, restul fiind fragmentați.

3. Munții Pirinei

- limite: de la Golful Biscaya până la Marea Mediterană; despart Pen. Iberică de continent;
- formați în orogeneza alpină (mezozoic) prin încrețirea scoarței terestre;
- domină rocile metamorfice;
- lungime 400 km;
- altitudini de peste 3000 m;
- prezintă relief glaciar și chiar ghețari de tip pirinean (fără văi glaciare);
- Pirinei Centrali sunt foarte masivi, în timp ce Pirinei Atlantici și Mediteraneeni sunt mai fragmentați.

4. Munții Apenini

- sunt situați în Pen. Italică;
- formați în orogeneza alpină (mezozoic) prin încrețirea scoarței terestre;
- domină rocile metamorfice;
- se desfășoară sub formă de culmi paralele orientate nord-sud;
- partea centrală este cea mai înaltă, având altitudinea maximă de peste 2900 m; E – în nord apar alunecări de teren; – în sud se găsește relief vulcanic și vulcani activi: Vezuviu;
- fragmentați de numeroase văi și depresiuni.

5. Munții Caucaz

- situați între Marea Neagră și Marea Caspică;
- formați în orogeneza alpină (mezozoic) prin încrețirea scoarței terestre;
- domină rocile metamorfice; se mai găsesc și roci vulcanice și calcare;
- altitudinea maximă în Europa: 5642 m – Vf. Elbrus;
- prezintă relief vulcanic, carstic și glaciar;
- sunt traversați de trecători la înălțime (Pasul Crucii – 2380 m);
- prezintă masivitate.

6. Munții Dinarici

- sunt situați de-a lungul țărmului Mării Adriatice;
- formați în orogeneza alpină (mezozoic) prin încrețirea scoarței terestre;
- domină rocile metamorfice;
- relieful carstic are o largă răspândire;
- se caracterizează prin prezența șirurilor paralele, ce se extind și în Marea Adriatică formând țărmul dalmatic.

7. Munții Balcani

- situați în Peninsula Balcanică;
- formați în orogeneza alpină (mezozoic) prin încrețirea scoarței terestre;
- domină rocile metamorfice;
- mai joși decât Carpații; alt max. 2376 m – Vf Botev;
- formați din două culmi între care se găsește Valea tectonică a Tundjei;
- relief mai puțin variat decât al Carpaților.

8. Munții Pindului

- ocupă partea vestică a Greciei;
- formați în orogeneza alpină (mezozoic) prin încrețirea scoarței terestre;
- domină rocile metamorfice;
- altitudinea maximă 2911 m – Vf. Olimp;
- se extind în Marea Adriatică, formând țărm dalmatic.

    Unități hercinice (finele paleozoicului)

9. Munții Ural

- se află la contactul dintre Europa și Asia;
- sunt orientați de la nord la sud și au o lungime de 2000 km;
- formați în orogeneza hercinică (paleozoic) prin încrețirea scoarței terestre și eroziune;
- domină rocile metamorfice.

10.  Munții Pădurea Neagră – Vosgi

- situați pe teritoriul Germaniei;
- formați în orogeneza hercinică (paleozoic) prin încrețirea scoarței terestre și eroziune;
- domină rocile metamorfice;
- reprezintă un sistem de horsturi (Pădurea Neagră și Vosgii) și grabene (Valea Rinului);
- altitudini ce depășesc 1400 m;
- relief vulcanic.

11. Masivul Şistos Renan

- are orientare est-vest și se află de-o parte și de alta a Rinului;
- formați în orogeneza hercinică (paleozoic) prin încrețirea scoarței terestre și eroziune;
- domină rocile metamorfice;
- a fost afectat de erupții vulcanice; apare relieful vulcanic (maare – depresiuni vulcanice circulare);
- înălțime medie: 600 – 800 m.

12. Munții Jura

- se găsesc la nord de M. Alpi;
- formați în orogeneza hercinică (paleozoic) prin încrețirea scoarței terestre și eroziune;
- domină rocile metamorfice;
- altitudinea maximă: 1723 m – Vârful Cret de la Niege;
- au straturile de rocă dispuse în cute regulate, paralele și o structură ce a dat naștere unui tip de relief: relieful jurasian.

    Unități caledoniene (începutul paleozoicului)

13. Munții Penini

- se află pe teritoriul Marii Britanii;
- s-au format în orogeneza caledonică, dar au fost afectați și de cutările hercinice;
- puternic erodați și faliati;
- prezenta calcarelor și a reliefului carstic;
- altitudini sub 900 m.

14. Munții Scandinaviei

- se află în nordul Pen. Scandinavice;
- s-au format în orogeneza caledonică, dar au fost ridicați pe verticală în timpul orogenezei alpine;
- au altitudini de peste 2000 m;
- sunt afectați de glaciația cuaternară, este prezent relieful glaciar;
- la contactul cu Marea Norvegiei se formează fiorduri.

B. Unități de podișuri

    Pe structuri vechi

a. Donețk, Central Rus,Volgăi, Dobrogei;

15. Podișul Finlandei

- se află în estul Pen. Scandinavice;
- se suprapune Scutului Baltic (precambrian);
- este alcătuit din șisturi cristaline străpunse de granițe; este puternic modelat de ghețarii cuaternari; apare astfel relieful glaciar reprezentat de șiruri de morene între care se pot așeza lacuri;
- altitudinea maximă este de 1324 m.

    Pe structuri noi

a. Piemontul Getic, Piemontul Italian; Depresiunea Transilvaniei

    Pe structuri hercinice

16. Masivul Central Francez

- se află în vestul Franței;
- formați în orogeneza hercinică (paleozoic) prin încrețirea scoarței terestre și eroziune;
- domină rocile metamorfice;
- a fost afectat de vulcanismul din neozoic, motiv pentru care se observă astfel numeroase conuri și cratere;
- în partea de sud se găsește relief carstic cu numeroase sectoare de chei;
- altitudinea maximă este de 1886 m.

17. Podișul Meseta Spaniolă

- se află în partea centrală a Pen. Iberice;
- formați în orogeneza hercinică (paleozoic) prin pi încrețirea scoarței terestre și eroziune;
- domină rocile metamorfice;
- intens erodată și faliată, dominată de culmi alungite, numite sierre;
- relief ruiniform apărut prin eroziune diferențială;
- pe cele mai înalte vârfuri apare relief glaciar (Sierra de Gredos – 2592 m).

18. Podișul (Patrulaterul) Boemiei

- se află pe teritoriul Cehiei;
- este alcătuit din Podișul Boemiei, încadrat de Colinele Ceho-Morave, M. Sudeți, M. Metaliferi, în centrul patrulaterului aflându-se M. Pădurea Boemiei;
- formați în orogeneza hercinică (paleozoic) prin încrețirea scoarței terestre și eroziune;
- domină rocile metamorfice;
- relief carstic.

C. Unități de câmpie

    Câmpii fluvio-glaciare

19. Câmpia Nord-Europeană

-  se mai numește C. Germano-Polonă;
- este o câmpie de subsidență (se scufundă lent);
- a fost modelată de ghețarii cuaternari; se găsesc forme ale reliefului glaciar – câmpuri de morene, sandre;
- prezintă altitudini negative în C. Olandei care au fost închise cu diguri numite poldere;
- este o câmpie vălurită, acoperită cu loess.

20. Câmpia Padului

- este un vechi golf al Mării Adriatice în care s-au depus sedimente aduse de râuri din Alpi;
- s-a format în cuaternar;
- are altitudini scăzute, sub 200 m.

21. Câmpia Panonică

- se află între M. Dinarici, M. Alpi și M. Carpați;
- s-a format în cuaternar prin depunere de sedimente pe locul lacului panonic;
- este alcătuită din roci sedimentare;
- are fundament cristalin, căzut în trepte;
- pe suprafața sa se găsesc munți insulari.

22. Câmpia Română

- se desfășoară de-a lungul Dunării, sub formă de fâșii paralele reprezentate de lunca Dunării, terasele Dunării, câmpia de loess, câmpiile de subsidență și: câmpiile piemontane.

    Câmpii pe structură de podiș

23. Câmpia Europei de Est

- aflată în estul Europei, este cea mai întinsă câmpie a Europei și a doua în lume după C. Amazonului;
- este formată pe Scutul Baltic (precambrian), peste care s-au depus straturi de sedimente;
- este alcătuită din câmpii joase, câmpii colinare și podișuri joase puternic erodate;
- dintre podișuri: Pod. Volgăi, Pod. Central Rus, Col. Timan, Pod. Valdai; – altitudinea minimă: 28 m;
- altitudinea maximă: 463 m în Col. Timan;
- a fost modelat de glaciația cuaternară, în urma căreia s-a depus un strat gros de loess;
- principalele sisteme fluviale sunt orientate nord-sud.

24. Câmpia Finlandei

- mărginesc golful Finic și Botnic
- a fost modelată de ghețarii cuaternari
- are loc un proces continu mișcare prin ridicare rapidă(1m/100ani)

    Câmpii fluvio-litorale

25. Câmpia Mării Negre (Precaspică)

- este situată în paretea de N a Mării Caspice
- limite Colinele Volgăi în vest și Podișul Ustiurtit în est
- fundament de vârstă precambriană
- altitudinea variază între 149m și – 28m
- este bogat în zăcăminte petroliere

26. Câmpia Tamisei

- este axată pe fluviul Tamisa
- este așezată între Chilterns Hills la nord, și North Downs la sud
- altitudine coboară de la vest la est și dispre margini spre partea centrală, în care curge fluviul Tamisa
- formează unul dintre cele mai cunoscute estuare de pe glob